Pâinea noastră cea de toate zilele, am decis să te schimbăm!
Cui îi place pâinea pufoasă și făcută în casă să citească mai jos un pic.
Cui îi place pâinea pufoasă și făcută în casă să citească mai jos un pic.
Copiilor le place ciocolata? Atunci vor iubi ciocolata făcută în casă cu carob!
Adică o fustiță cu multe volănașe, fix ca cea pentru balerine. Vă las pe voi să alegeți culoarea pentru tutu! 🙂 [preluare]
De la depărtare arată ca pantofii, dar dacă ne uităm mai cu atenție ne dăm seama că’s de bumbac. Să fie oare chiar șosete?
Şcoala s-a terminat de ceva vreme şi joaca a devenit noua materie a vacanţei.
Vă mai aduceți aminte de când erați voi mici câte năzbâtii ați făcut în tabere pe timpul verii? 😀
Pentru mici șoferi și șoferițe eco, astăzi vă prezentăm scaunul – mașină! 🙂
Cum monitorizați orice mișcare a copiilor? Cu un ceas care vă transformă în “ochiul lui Big brother”.
Cât ai zice… lapte s-a și încălzit! Cum ce?! Laptele și ceaiul în biberon!
Deși numele lor ar putea să ne facă să ne imaginăm că sunt originare din Persia, piersicile au o istorie mai veche de 2000 de ani, care începe însă din China, țara lor de origine.
Astfel, să presupunem că copiatul ar putea fi măcar parțial redus prin monitorizare atentă și controlare a copiilor sau prin anunțarea repetată a pedepselor grele care-l așteaptă pe cel ce încalcă regulile. Ar merita acest rezultat costul creării unui climat de neîncredere, al subminării simțului de comunitate și poate al scăderii entuzismului pentru învățare? Rebecca Moore Howard, care predă literatura la Syracuse University, judecă astfel: ”În disperarea noastră de a lupta împotriva a ceea ce unii numesc ”epidemia” plagiatului, riscăm să devenim dușmanii în loc de mentorii elevilor; înlocuim relația profesor-student cu cea criminal-polițist… Și cel mai rău, riscăm să nu recunoaștem că pedagogia noastră are nevoie de reformă… [dacă] încurajează plagiatul pentru că descurajează învățatul”.
Ca să nu-l mai parafrazăm pe Caragiale cu celebra frază “Căldură mare, mon cher!” și să nu mai simțim nici căldura atât de rău, vă invităm pe gheață, la patinoar!
Părinții sunt liniștiți atunci când știu exact unde sunt cei mici, dar copiii nu sunt tocmai fericiți atunci dacă sunt sunați din 5 în 5 minute pentru a “da raportul”.
Atunci când copiii vor să zboare, nimic nu le stă în cale! Chiar dacă vorbim de avioane de hârtie!
A merge cu un autobuz școlar nu înseamnă să renunți la sport, pentru că un autobuz poate fi o bicicletă “colectivă”.
De ce nu adorm repede copiii? Pentru că design-ul dormitorul nu este pe gustul lor! 🙂
Dacă vreți să lăsați cărțile la o parte o perioadă, haideți la Muzeul Național de Geologie unde intrăm într-un alt tip de basm – lumea dispărută.
Omleta nu este doar pentru adulți! Important este să fie preparată corect.
Căsuța noastră, cuibușor de nebunii, te așteaptă s’o… asiguri! E obligatoriu, parol!
Joacă-te și n’o să-ți mai fie frică! În altă ordine de idei astăzi vorbim despre gara mică și despre ateliere de trenulețe! 😀
Pe scurt, o școală competitivă este pentru copiat ce e un mediu cald și umed pentru mucegai – cu excepția faptului că nu ne mulțumim să condamnăm mucegaiul pentru că a crescut. Mai mult, competiția este exemplul perfect de concentrare asupra performanței în locul învățării, așa că nu-i de mirare că ”copiatul face parte din moștenirea nesănătoasă care rezultă din a lega simțul propriei valori de performanța într-o competiție”, așa cum explică eminentul prsiholog Martin Covington.
La ceas de seară sau înainte de somnul de prânz, Radio prichindel vine cu cele mai frumoase povești pentru cei mici.
Obişnuieşte-l din timp pe cel mic cu apa şi învaţă-l să înoate.
Ne referim la cremele de protecție împotriva razelor nocive ale soarelor, care ar trebui să fie folosite și pentru cei mici.
Copiatul te poate ajuta să iei o notă bună și să-i impresionezi pe ceilalți (asta dacă nu ești prins), așa că e o strategie care poate fi atrăgătoare pentru elevii care au aceste scopuri. Dar n-ar avea rost să copiezi dacă ești interesat de învățarea în sine, pentru că asta nu te ajută să înțelegi o idee.[14] Atunci cum își creează elevii aceste scopuri? Ce-i face să arate interes față de ceea ce fac și nu grijă față de cât de bine o fac? Contează și dispozițiile individuale, fiind evident că elevii nu se poartă la fel, chiar și în același mediu. Dar acel mediu – valorile și politica unei clase, școli sau societăți – este decisiv în determinarea gradului de răspândire a copiatului.[15] El afectează comportamentul elevilor dintr-un anumit moment și le influențează valorile și atitudinile în timp. Fie că ne place sau nu, datele ne spun că copiatul trebuie înțeles drept simptom al unor probleme cu prioritățile școlii și practicile educatorilor. A pierde din vedere acest fapt prin condamnarea copiilor care copiază și ignorarea contextului înseamnă a cădea în capcana de care ne avertizează Lee Ross.