Tema: compunere intitulată „lacrima unui înger”.
Orice variantă ați alege, imaginați-vă întâlnirea cu îngerul respectiv, cum arată, în ce decor se întâmplă, ce vedeți, simțiți, mirosiți, auziți în jur… știți voi deja 🙂
Rămâne de văzut de ce ar plânge un înger…
Pui de compuneri
– a fost gonit din Rai (de ce?)
– l-a supărat ceva care se întâmplă pe Pământ (ce? cine? de ce?)
– l-a supărat cineva (cine? om? alt înger? demon? de ce?)
– a rămas singur (cine a plecat? de ce?)
– l-a întristat omul pe care îl are în grijă (de ce? ce a făcut sau nu a făcut? poate a spus ceva?)
– s-a certat cu cineva (un om, alt înger, Dumnezeu… de ce s-au certat, sau despre ce?)
– și-a pierdut speranța că poate schimba lumea în bine (de ce, ce s-a întâmplat?)
– doar pentru profesori cu simtul umorului FOARTE dezvoltat: ingerul plange pentru ca si-a prins un deget in poarta Raiului (unde se grabea? a ramas pe dinafara sau pe dinauntru?)
Imaginează-ți cum decurge întâlnirea ta cu el, ce îți povestește, cum îi răspunzi și cum se încheie discuția. Reușești să-l înveselești sau să-l împaci? Cum, ce-i spui, ce-i arăți?
Spor la scris!
multumesc mult de tot. Da, desigur, ti`o voi trimite pe mail.
Cu placere, May!
Vezi ca am mai adaugat o varianta, in cazul in care ai un profesor cu muuuuuult simt al umorului 🙂
Abia astept sa te citesc! 🙂
:))) dragut, dar trebuie sa ai un simt foarte dezvoltat al umorului. Sa stii sa faci lumea sa se simta bine. Dar imi place cum suna, e tare ideea. Sa ma anunti daca ai primit mailul iar daca da vreau parerea ta:D. te rog mult!!
Anonim, ti-as fi publicat comentariu daca nu foloseai un singur cuvant nepotrivit.
Despre titlu, e venit de la un prof, n-am niciun merit.
Cat despre analfabetismul meu… nu stiu ce sa zic, nu prea ma simt 🙂