Vineri seara, 30 octombrie, la 17:28, am deschis laptopul și i-am cerut unui asistent AI să se uite la UrbanKID. Sâmbătă, pe la 15:00, site-ul pe care îl citești acum era altul. Cu tot cu o noapte de somn, scurtă. N-am scris nicio linie de cod și nu m-am logat nici măcar o dată în panoul de administrare.
Dana a scris prima postare pe UrbanKID în martie 2009. Aștepta un copil, eu mă uitam la ea și amândoi credeam că știm ce urmează. Au trecut 17 ani. Copiii au crescut, site-ul a strâns peste 6.000 de articole, zeci de autori și comentarii de la oameni care ne-au scris la 3 dimineața, cu un copil în brațe. Și, încet, ca orice casă în care locuiești prea mult, s-a umplut de lucruri pe care nu le mai vedeai.
Bannere. Scripturi de reclame. Pluginuri uitate. O pagină care descărca pe telefon 8,7 MB, adică vreo patru poze mari și încă 285 de bucățele de cod, ca să-ți arate câteva titluri. Și pentru ce? Pentru câțiva dolari pe lună.
Am venit din vacanță și m-am uitat la el ca un străin
Am fost câteva zile în Spania. Valencia, marea, mult mers pe jos, copii care acum îmi ajung la umăr și au păreri despre orice. Când te întorci dintr-un loc frumos, vezi altfel casa ta. Am deschis urbankid.ro pe telefon și mi-a fost un pic rușine.
17 ani de homepage-uri
Înainte să vă spun ce am schimbat, uitați-vă cum a arătat prima pagină de-a lungul anilor. Le-am scos din Internet Archive, biblioteca aia minunată care ține minte internetul mai bine decât noi. Trageți cu degetul spre stânga.
Capturi din Internet Archive. Dacă lipsește câte o poză, lipsește și din arhivă.
Cum a fost făcut, pe românește
Imaginează-ți un meșter foarte rapid, care nu obosește și a citit tot ce s-a scris vreodată despre case. Nu are gust și nu știe cum vrei să trăiești. Dar dacă îi spui „vreau mai multă lumină aici”, a terminat până îți faci o cafea. Cam așa lucrezi azi cu un asistent AI.
Am început cu o conversație în ChatGPT, unde am descris ce vreau: un design mai modern, care să pună în valoare articolele și autorii, să se încarce repede și să arate bine pe telefon. Am primit o pagină. Am dat-o mai departe lui Claude, asistentul care a făcut restul, conectat direct la site. Apoi a urmat partea mea: m-am uitat, am spus ce nu-mi place și am tot trimis poze de pe telefon.
„Logo-ul e prea mic.” „Aici e cam plictisitor.” „Linkul ăsta duce la o pagină goală.” „De ce nu mai merg pozele?” Asta a fost toată programarea mea. Noul site a stat lângă cel vechi, la o adresă separată, până când am zis „hai”. Voi nu ați văzut nimic până atunci.
- CurățenieActualizări, securitate, pluginuri vechi la gunoi. Nu zugrăvești pe pereți umezi.
- Designul nouO singură pagină, ca punct de plecare.
- SchimbareaPrima pagină nouă și toate articolele, pe aspectul nou.
- LegăturiArticole vechi legate între ele, ca să nu mai rămână niciunul singur.
- Dimineața, cu telefonulAm citit ca un vizitator și am tot găsit ce nu mergea.
- Pagini de categorieO mică revistă, cu filtre după autor și an.
- IlustrațiileCa să semene mai mult cu un loc făcut de oameni.
Partea cu „mai puțin de 24 de ore” e adevărată, dar nu vă lăsați păcăliți de ea. Designul propriu-zis, de la prima idee până la site-ul pus online, a durat 2 ore și 45 de minute. Restul a fost să-l fac să fie al nostru. Și mai am de lucru.
26 → 88nota de viteză dată de Google, pe telefon
46 → 100aceeași notă, pe calculator
8,7 → 0,8 MBcât descarcă telefonul tău pentru prima pagină
42 → 5,3 spână apare partea principală a paginii, pe un telefon lent
Ce s-a schimbat
Am schimbat
- Aspectul, peste tot. Prima pagină, articole, categorii, autori, chiar și pagina de eroare.
- Reclamele. Le-am scos pe toate, cu tot cu scripturile care te urmăreau. Câțiva dolari pe lună nu valorau răbdarea voastră.
- Paragrafele. 4.455 de articole vechi erau un singur bloc de text. Acum respiră: de la 28.889 de paragrafe la 59.513.
- Felul în care găsești lucruri. Filtre, legături între articole, rafturi cu toată biblioteca.
- Ce vede Google. Peste 9.000 de pagini goale de etichete au ieșit din căutări.
Am păstrat
- Toate textele. Exact cum au fost scrise. Am verificat cuvânt cu cuvânt, pe toate cele 6.085 de articole.
- Adresele. Linkurile vechi merg în continuare.
- Comentariile. Toate. Sunt jumătate din site.
- 30 de pagini făcute de mână. Festivaluri, hărți, lucruri desenate cu drag. Rămân cum au fost.
- Zâmbetul din logo. Și „e fun să fii părinte”. Mai ales când nu e.
Două colțuri cu reguli proprii
Nu tot ce e pe UrbanKID e un articol obișnuit. Două secțiuni au primit un aspect făcut doar pentru ele, pentru că și oamenii vin acolo cu altă treabă.
Pui de compuneri
560 de schelete de compuneri, începute de Sandra și continuate de Roxana. Elevii ajung aici de obicei în seara dinaintea temei, așa că fiecare pui stă acum pe o foaie de caiet, cu linii și margine, iar lângă el scrie clar: citește-l, apoi închide pagina și scrie cu cuvintele tale. Fără zgomot în jur, cu alte teme la îndemână.
Cuca Cuca
„Cuca-cuca” era cuvântul Ioanei pentru orice ecran, iar proiectul a câștigat categoria Audio-Video la Webstock, în 2012. Acum arată ca un mic televizor: rânduri de filmulețe, alegi vârsta copilului și dai play direct în pagină. Multe clipuri dispăruseră de pe YouTube între timp, așa că am verificat fiecare link și au rămas 70 care chiar merg.
Cum am folosit AI-ul, și unde nu mă ajută
AI-ul a citit toată biblioteca, a mutat, a verificat, a reparat. A scos reclamele, a găsit de ce pagina se încărca greu, a comparat toate textele ca să fie sigur că nu s-a pierdut niciun cuvânt. Lucruri pentru care aș fi plătit o echipă și aș fi așteptat luni de zile.
Dar a și greșit. O dată a scurtat o compunere de la 393 de cuvinte la 9. A prins singur asta, înainte să ajungă la voi. Altă dată a golit pagina cu Jurnalul Danei, și asta am prins-o eu, de pe telefon, sâmbătă dimineață. Și pozele vechi: am descoperit peste 2.300 de imagini care nu se mai încărcau, unele de ani de zile, fără să știm. Multe le-am reparat. Altele s-au pierdut definitiv, inclusiv galerii din primii ani.
Ilustrațiile de pe site sunt și ele făcute cu AI, la indicațiile mele.
Ce rămâne omenesc? Să știi ce vrei. Să simți când ceva sună fals. Să-ți pese de cei care citesc. Toate astea nu le faci în locul cuiva, oricât de repede scrie.
mi-a amintit de ceva.
Ce este Respira for WordPress
Trebuie să vă spun ceva: Respira e produsul meu. L-am creat eu, de la zero, și de el mă ocup acum aproape tot timpul.
E un plugin pentru WordPress care îi dă voie unui asistent AI, ca ChatGPT sau Claude, să lucreze direct pe site-ul tău. În același constructor de pagini pe care îl ai deja, cu o copie de siguranță înainte de fiecare schimbare, ca să poți da oricând înapoi. „Respira” înseamnă exact ce pare: poți să respiri, pentru că orice schimbare se poate da înapoi.
Refacerea asta e și un test pe pielea mea. Dacă vă interesează detaliile tehnice, cifrele și toate greșelile scrise una câte una, am pus totul într-un studiu de caz pe respira.press.
Și acum?
Acum vă rog să-l stricați. Intrați prin el ca într-o casă nouă, deschideți toate ușile și spuneți-mi în comentarii ce nu merge, ce vă lipsește sau ce era mai bine înainte. Vechiul homepage e încă aici, de nostalgie.
Mulțumesc că sunteți aici, unii de 17 ani. E fun să fii părinte. Rămâne valabil.
Ce nebunie… chiar la muchia de 17 ani… o viata de om. Cum ar fi… sa scriu din nou aici despre experienta din ultimii ani. Despre adolescenta, relatii… si dovada ca toata munca de parinti se vede in copiii nostri, acum. Si ce fain se vede…