Tot incerc de cateva zile sa scriu cateva randuri.  Si incep si scriu si apoi sterg si apoi scriu si tot asa… Nu pricep de ce nu pot verbaliza mai bine toate starile si sentimentele care ma incearca. Nu inteleg ce blocaje s-au mai activat si ce ma impiedica sa scriu, sa vorbesc…

Am avut o vacanta cu agitatie, leneveala, liniste, galagie, relaxare si nervi … toate la un loc, succedandu-se cand una sau alta din stari, intr-o invalmaseala ingrozitoare, fara preaviz, cu gusturi amare dupa nervi si agitatie, cu gust si mai amar dupa lene (of, lenea asta ne distruge rau). Pana la urma a fost o vacanta destul de lunga, cu timp suficient de reluat vechi obiceiuri (lasate de mama-copil-tata cand mama a inceput serviciul), cu tanguiri si ‘fite’ domnisoresti, cu frustrari si renuntari mamicesti, cu dureri de cap dar si bucurii taticesti. O abrambureala familiala nemaivazuta. De la primele scancete ale diminetii se prevestea ziua si urmarile ei. Nici mama si tata, ca un cuplu ‘minunat’ si de luat ca model pentru micuta domnisoara nu a scapat de metehnele sfarsitului de an si pana cand nu si-au facut de cap si nu ne-au trecut prin toate starile posibile (de la dragoste la fuga) nu ne-am linistit. Si totusi, in noaptea de Revelion parca s-au calmat marile. Si furtunile s-au linistit. Si copilul a adormit (mult mai repede decat o facuse pana atunci). Si cuplul mama-tata si-a luat portia de liniste si cuvinte si sentimente exprimate (sau nu) si de bucurie launtrica si apoi de impartit patul (in sfarsit) in trei, chiar daca anchilozarile au aparut spre dimineata, pe 1 ianuarie am simtit acea unitate si armonie care ne lipsea de prea mult timp.

Ca niciodata, in noaptea de la trecerea anilor, am simtit un sentiment atat de puternic care  m-a surprins foarte tare: am simtit atat de clar si de sigur si de fara indoiala ca ceea ce imi doresc, ceea ce vreau, ceea ce visez, ceea ce ar putea rezolva absolut tot (toate problemele, toate ingrijorarile, toate bolile, toate neajunsurile, tot tot)…este Iubirea. Caci asta mi-am zis in gand atunci cand a batut ceasul 12 noaptea (atunci cand iti spui dorinta pentru inceputul de an, inceputul de viata din momentul acela, pentru ‘inceputul nou’ pe care il doresti mereu si mereu) – sa fiu Iubire. Atat. Nimic mai mult. Si apoi am constientizat (chiar mirata) ca toate se pot reduce la acest sentiment. Indiferent ce faci in viata de zi cu zi, de la pregatirea micului dejun, de la calatoria cu tramvaiul, de la somnul de noapte pana la agitatia de seara, de la griji si indoieli la bucurie si de ce nu, fericire…totul incepe de aici. Daca esti Iubire poti sa o manifesti. Si daca o manifesti, nimic nu-i sta in cale, nu e nimic ce nu poti fi, face sau avea care sa nu includa Iubirea.

Ce gand mic si ce constientizare mare. Va doresc sa fiti Iubire in anul acesta! Si daca sunteti Iubire, nimic nu mai conteaza 🙂 Si tot Universul va lucra pentru a va indeplini toate dorintele voastre de bine. Si toti Ingerii se vor bucura si va vor veni in ajutor pentru ca puteti manifesta cel mai inalt si cel mai frumos ‘lucru’ din lume. Si cand sunt Ingerii cu voi, e si Dumnezeu cu voi. Va doresc sa fiti Iubire!