Nu trebuie să fii părintele perfect ca să faci educație acasă!
Mulți părinți cu care vorbesc sau cărora le citesc părerile despre educația acasă pe net par să creadă că trebuie să fii perfect ca să poți educa acasă. ”Ca să-ți iasă”. Nu trebuie doar să fii tobă de carte în toate domeniile, ci trebuie să fii și mega-organizat,...Învățarea naturală de la naștere la 3 ani – un fel de bilanț
Mai exact, până la aproape 3 ani. Băiatul meu împlinește trei ani la începutul acestui aprilie. Dar cum nu-mi place să amân, scriu acum trecerea în revistă la care m-am gândit aseară, în timp ce așteptam alături de el să adoarmă. N-a fost la creșă și nici nu va merge...Educația acasă între sacrificiu și împlinire
Mulți părinți se întreabă dacă educația acasă înseamnă că va trebui să renunțe la întreaga lor viață personală, la relația matrimonială, la socializarea cu adulți, la cariera lor, la pasiuni și hobby-uri pentru a se dedica 100% educării copiilor. E o întrebare...Ce este și ce NU este unschooling-ul?
M-am văzut iarăși nevoită să răspund în secțiunea de comentarii la întrebări care denotă o înțelegere distorsionată a conceptului de unschooling (curioșii pot vedea despre ce e vorba aici). Nu învinovățesc pe nimeni pentru asta (deși mă supără vehemența cu care unii...De vorba cu Sorina Oprean despre educatia acasa
De Sorina Oprean va amintiti, poate, din materialul despre educatia acasa realizat de cei de la Digi 24. Ea este mamica a doi adolescenti educati acasa de cand s-au nascut, ajuta si formeaza alti parinti care doresc sa ii educe acasa pe copiii lor si face tot...Obiecții comune la sistemul HS – capitolul 3
3. Cum vom putea preveni ca parintii bigoti sau cu idei inguste sa isi educe copiii in acest fel? Prima intrebare la care trebuie sa raspundem este : avem dreptul de a o face? Si chiar daca am crede ca da, oare o putem face ? Una dintre diferentele dintre o tara...Faceți cunoștință cu Kate Fridkis, care a sărit clasele 1-12 și nu e nici ratată, nici ciudată (II)
de Peter Grey Partea întâi Iată un exemplu de adult neșcolit de succes. Cred că multe dintre succesele mele pot fi atribuite educației mele – am avut atât de mult timp să-mi descopăr interesele și să le urmez. Am avut loc să cresc fără judecăți sau...Faceți cunoștință cu Kate Fridkis, care a sărit clasele 1-12 și nu e nici ratată, nici ciudată (I)
de Peter Grey Iată un exemplu de adult neșcolit de succes. Kate Fridkis are 26 de ani, este fericită în căsnicie, locuiește în New York, are o diplomă de master în religie de la Universitatea Columbia, este cantor part-time la o sinagogă (poziție pe care o...
Cum îți ghidezi copilul fără a-l pedepsi
Nu pedeapsa este soluția la orice face copilul și nu e ok din punctul de vedere al părinților. [preluare]
De ce pedepsele nu-i învață pe cei mici să fie responsabili
Mulți părinți tind să creadă că pedepsele aplicate copiilor o să-i învețe la un moment dat să fie responsabili pentru faptele lor. [preluare]
Cuvintele magice, sau cat e de usor sa spunem “multumesc”
In loc sa ii inveti, sa le spui tu cum sa vorbeasca si cand si cu cine, foloseste tu cuvintele magice cu ei in viata voastra de zi cu zi, acasa
Articolul 100 sau un alt fel de aniversare
Recitind primele articole, mă uimește cât m-am schimbat. Și nu mă refer doar la felul stângaci în care scriam, ci la perspectiva asupra educației. Am început să scriu din frustrarea față de sistemul școlar și din dorința de-a schimba ceva, dar am descoperit lumea educației libere . De atunci nu mai cred în școală, ci în dorința înnăscută a copiilor de a învăța. Nu mai cred în motivație externă, ci în curiozitatea cu care ne-a înzestrat natura. Nu mai cred în programă, ci în drumul pe care și-l alege fiecare copil. Nu mai cred în materii, ci în pasiuni și interese. Nu mai cred în orar, ci în ritmul vieții.
Cum învață copiii bunele maniere?
Am o mărturisire de făcut: cred că devin alergică la metodele clasice de creștere a copiilor. Nu glumesc. Am simptome serioase. De fiecare dată când aud un adult întrebând un copil ”Ce spui?” când îl salută cineva sau i se dăruiește ceva, îmi crește tensiunea. Când aud părinți sau bunici pretinzându-le copiilor să zică ”Sărumâna” și ”dumneavoastră”, parcă-mi stă pe limbă un comentariu acid.
Socializarea în cadrul homeschooling-ului
Dar cum vor socializa? Socializarea se produce în orice cultură. Tinerii învață cum să se comporte în cadrul acelei culturi. Întrebarea de fapt este: cum invata să socializeze? Prin introducerea lor într-un mediu închis și institutional cu o sub-cultură de “cunoaștere instituțională”? Sau în același cadru în care ne așteaptăm să funcționeze ca adulți?
O conversație cu John Holt (II)
Cred că copiii sunt atrași de lumea adulților. E frumos să ai cărți pentru copii, dar prea multe dintre ele au mult prea multe imagini. Când văd cărți, așa cum se întâmplă în familiile în care adulții citesc, cu pagini și pagini de litere, devine destul de clar pentru copii că, dacă vrei să afli ce se întâmplă în acele cărți, va trebui să citești astfel de pagini. Nu cred că există vreo modalitate de a face cititul interesant pentru copii într-o familie în care adulților nu li se pare interesant.
O conversație cu John Holt (I)
Vreau să fie clar că eu nu văd homeschooling-ul ca un răspuns la problemele școlilor. Consider căminul ca fiind baza adecvată pentru explorarea lumii pe care o numim învățare sau educație. Căminul ar fi cea mai bună bază indiferent cât de bune ar fi școlile. Relația normală a școlilor cu căminul este cea a bibliotecilor sau a patinoarului cu căminul. Sunt o resursă suplimentară.
Dar școala este o instituție artificială, pe când căminul este una naturală. Există o mulțime de societăți fără școli, dar niciuna fără cămine. Căminul este centrul cercului din care pornim în toate direcțiile, deci nu e de conceput ca îmbunătățirea școlilor să mă facă să mă răzgândesc în privința asta.
De ce să alegi unschooling-ul? de Rue Kream
Principalele motive pentru care am ales unschooling-ul nu au de-a face cu factorul academic, dar desigur că există motive pentru care am ales să nu le predăm copiilor noștri. Credem că oamenii (copiii) caută cunoașterea în același mod în care caută distracția sau hrana și credem că adulții pot interveni mult în această dorință de a învăța. nu credem că repetiția este necesară sau că există o listă de lucruri pe care fiecare persoană trebuie să le știe. Credem că a transforma relația dintre părinte și copil într-una dintre un profesor și un elev este nociv. Vrem ca copii noștri să-și asume propria învățare și să învețe din propriile motive, nu pentru a-l mulțumi pe profesor.
Iubirea naturală de învățare – de Jan Hunt
Copiii se bucură de valoarea intrinsecă a ceea ce învață.
Nu e nevoie să motivăm copiii utilizând recompense extrinseci, cum ar fi notele și steluțele, care le sugerează că activitatea în sine trebuie să fie dificilă sau neplăcută; altfel, de ce este oferită o recompensă ce nu are nicio legătură cu chestiunea în sine? Părintele înțelept spune ”Cred că-ți va plăcea cartea asta”, nu ”Dacă citești cartea asta, primești o prăjitură”.
Ce este unschooling-ul? (II)
Rory (8): Unschooling-ul este pur și simplu grozav. Dacă greșesc ceva, pot să-mi acord timp ca să reușesc. Cred că învăț mai mult și e mai bine decât la școală. Nu mă pot gândi la ceva ce aș vrea să fac, dar nu pot și sunt o mulțime de lucruri pe care le pot face acum și nu le puteam face la școală.
Ce este unschooling-ul? (I)
Dar esența unschooling-ului este că nu există nicio formulă magică, nicio simplă soluție la cutie pentru problema educațională a fiecărui copil. Unschooling-ul este doar o modalitate de a ajusta învățarea la nevoile specifice ale fiecărui copil și ale fiecărei familii. Nu veți găsi două familii care fac unschooling și care urmează aceeași cale – sau doi copii în aceeași familie de acest fel care să meargă în exact aceeași direcție.