Tema: o compunere pe tema “copilul din tine”
Introducere: Nu inteleg cum se asteapta cineva ca un copil sa raspunda acestei teme… Un copil… e un copil! Abia cand devii adult te prinzi ca inca mai ai un “copil interior” si chiar si asta nu se intampla mereu… Dar sa trecem peste asta si sa incercam sa improvizam ceva 🙂
Pui de compunere 1 – copilul din tine e mereu liber
Inchipuie-ti ca orice s-ar intampla in lumea reala, exterioara, in sufletul tau exista un copil care e mereu liber. Fa o lista cu toate constrangerile la care esti supus (ce nu ai voie sa faci, ce ti se interzice, ce ti se critica) si descrie in ce fel copilul din tine nu este afectat de toate acestea… De exemplu, daca tu nu ai voie sa iesi sa te plimbi singur(a) prin oras, copilul din tine – datorita imaginatiei – se plimba prin orase fantastice, extraordinare, cu personaje de vis/ de basm… Sau parintii te cearta ca nu iti faci ordine in camera, dar pentru copilul din tine asta nu e problema, pentru ca el are multi prieteni elfi si spiridusi care il ajuta ca lumea sa sa arate perfect…
Pui de compunere 2 – conversatie cu copilul din tine
Descrie cum intr-o zi, in timp ce te spalai pe dinti dimineata, imaginea ta iese din oglinda si se aseaza langa tine. Iti marturiseste ca ea este copilul tau interior/ copilul din tine si te intreaba ce mai faci, cum te mai simti, ce te supara si ce te incanta. Imagineaza-ti conversatia dintre tine si copilul tau interior.
Pui de compunere 3 – copilul din tine si copilul din ceilalti
Descrie cum tu nu te-ai certat niciodata cu un om mare. De fiecare data cand un adult vrea sa se certe cu tine, timpul parca ingheata in loc si langa voi apar de indata copilul din tine si copilul interior al adultului. Povesteste cum se converseaza cei doi pentru a rezolva potentiala cearta, pornind de la un exemplu concret: ca nu ti-ai facut temele, ca ai stricat ceva in casa, ca ai luat o nota mica, ca ai intarziat… etc.
De exemplu, mama vrea sa te certe ca nu ti-ai facut temele. Copilul tau interior ii explica ce frumos era afara si cat de mult te-ai bucurat de cateva ore petrecute la soare cu prietenii. Desi mama probabil ca n-ar intelege din prima, copilul din ea simte exact ce vrei sa spui, iti intelege punctul de vedere si convinge adultul sa nu te mai certe. Si asa mai departe… 🙂
Spor la scris!
E frumos Sandra. Sa stii ca si eu am scris la vremea mea multe compuneri, pentru mine si pentru altii 😉 iar acum vreau sa sadesc aceeasi placere la copilul meu de 13 ani :-)- ma rog, incerc macar…
Cred ca cea mai mare satisfactie pentru tine este sa gasesti copii suficient de imaginativi si cu deschidere catre aceste subiecte asa de subtile, incat sa le preia si sa le dezvolte pe masura lor.
Ai primit vreodata o compunere facuta dupa puii tai?
Cu drag,
Sanda
Multumesc! 🙂
Satisfactiile mele vin si din ce spui tu, si din faptul ca aflu ca exista parinti ca tine care nu se multumesc sa scrie in locul copiilor lor despre “covorul aramiu de frunze”, sau cand mai primesc cate un mail de la un “client multumit” care imi marturiseste ca de data asta i-a facut placere sa-si faca temele 🙂
Am primit si cativa “pui crescuti”, destul de rar, dar nici nu insist prea mult in sensul acesta.
Concluzia a fost ca imi doresc cat mai curand sa organizez niste workshop-uri de scris cu parinti si copii 🙂 Daca imi dai un mail la puidecompuneri arond gmail punct com, mi-ar face placere sa te tin la curent cu ce reusesc sa pun la cale in sensul asta 🙂
O zi frumoasa!
Sandra.
Imi plac “puii tai”. Ma bucur ca sunt oameni care incearca sa-i ajute si pe altii.Felicitări!
multumesc! ma bucur ca iti place ce fac 🙂