Dor de mamă. O sală plină de fii, fiice, mame și tați, cu și fără trup

Am fost la lansarea antologiei Dor de mamă, coordonată de Anca Predescu, la Reduta din Brașov. 19 voci despre mame, doliu și o iubire care nu se termină.

Dor de mamă. O sală plină de fii, fiice, mame și tați, cu și fără trup

La lansarea cărții „Dor de tată” am plâns. Nu discret, cu ochii umezi, ci cu tot corpul, ca și cum cineva ar fi deschis o ușă pe care o țineam închisă de zeci de ani. Când am aflat că pe 16 noiembrie, la Centrul Cultural Reduta din Brașov, se lansează și „Dor de mamă”, am zis că n-am cum să ratez ocazia să fiu într-o sală plină de fii, fiice, mame, tați, cu și fără trup.

Tata mi-a murit în brațe când aveam 13 ani, într-un lift de spital, în drum spre reanimare. Am scris despre asta în 2015, în Când nu mai sunt. De atunci știu un lucru: dorul nu trece. Doar învață să stea mai cuminte. Și uneori are nevoie de o sală plină de oameni care simt la fel, ca să iasă puțin la aer.

Mihai Dragomirescu în sala Centrului Cultural Reduta, la lansarea cărții Dor de mamă
În sala Redutei, cu câteva minute înainte să înceapă.

Ce este „Dor de mamă”

„Dor de mamă” este o antologie apărută în 2026 la Editura Creator din Brașov, coordonată de Anca Predescu. Are 370 de pagini și 19 voci care scriu despre mama lor: despre cum au pierdut-o, despre ce au primit de la ea și despre tot ce n-au mai apucat să-și spună. Este continuarea antologiei „Dor de tată”, apărută cu un an înainte, tot la inițiativa Ancăi.

Ce m-a surprins din prima: nu e o carte cu mame de icoană. Psihoterapeuta Alina Moldovan a spus-o cel mai bine, de pe scenă: în carte sunt „femei reale, cu dureri, cu doruri, cu calități, cu defecte”. Mame care au spălat geamuri, au crescut copii și nepoți, au fost lovite de soți sau mâncate de boală. Mame care rareori apar cu adevărat fericite. Psihologul și scriitorul Cătălin Stanciu a mers și mai departe: în texte sunt mame vulnerabile, mame victime, dar și mame care au rănit. Și a spus ceva ce n-am mai auzit spus atât de simplu: pe mame le iertăm mai greu decât pe tați, pentru că mama e o idealizare.

Momentele pe care le-am luat cu mine acasă

Ciprian Gavriliu a deschis cu un citat din „marele om de cultură, filozofie și sport, Mike Tyson”: viața e despre pierdere, îți pierzi dinții, îți pierzi părul, îți pierzi mama. Sala a râs. Apoi Ciprian a povestit despre anii de depresie și despre felul în care a plecat mama lui, și nu mai râdea nimeni. Dar nici greu nu era să stai acolo. Asta a fost toată seara: râs și plâns în aceeași frază.

Claudia Senescu, care se prezintă singură „jurnalista barista” pentru că lucrează și la Radio Brașov, și într-o cafenea, a aflat că mama ei murise abia a doua zi, de la spital. Nu știa nici măcar că e internată. Mama ei voia să-i protejeze. „Cea mai mare povară pe care poate să o ducă cineva, care rămâne după moartea unui om, este regretul”, a spus. Mama ei e înmormântată la Suceava, departe. Așa că Claudia și-a făcut un loc în biserica din Piața Sfatului, unde merge cel puțin o dată pe săptămână, aprinde o lumânare și vorbește cu ea. Textul ei din carte se cheamă „Scrisoare fără sfârșit”. De-acum, de câte ori trec prin Piața Sfatului, o să mă gândesc la conversația asta care nu se termină.

Lilia Cozari a citit întrebarea pe care cred că și-o pune oricine rămâne fără mamă, chiar și la 50 de ani: „Cine mă va mai iubi pe mine vreodată? Așa cum mă iubea mama mea.”

Ramona Lengyel a stat pe scenă lângă Liliana Jighira, iar Liliana i-a citit textul. Zăpadă până la genunchi. În fiecare dimineață, mama o ducea la școală, când cu căruciorul, când cu sania, iar uneori nici una, nici alta nu mai înaintau. Oamenii de pe drum o întrebau cu voce tare: „Merită, doamnă?” Și mama răspundea zâmbind: „Da, merită!” Dacă vreți să știți ce înseamnă iubire fără condiții, cam asta e. Fără discursuri, cu sania prin zăpadă.

A fost loc și de umor. Camelia Clem ne-a spus că mama ei „era o cioară desăvârșită”: ca orice cioară, era convinsă că puii ei sunt cei mai frumoși și cei mai deștepți. Tot mama i-a spus odată că ar trebui să scrie. Uite că a scris. Altcineva a spus o frază pe care mi-am notat-o în telefon: „Iubirea nu e o chestie care se termină, se expandează. Cu cât dai mai mult, cu atât ai mai mult.” Iar Camelia crede că cei plecați „trec într-o altă formă, în care nu îi mai putem vedea cu ochii de carne, ci îi vedem cu inima”.

Autorii antologiei Dor de mamă pe scena Centrului Cultural Reduta din Brașov, la finalul lansării
Autorii „Dor de mamă” pe scena Redutei, la final. Au urmat autografele, în hol, până a plecat și ultimul om.

Anca Predescu și-a pierdut tatăl la aproape 16 ani. Mama ei e în viață. Ne-a povestit ce a spus un preot la o înmormântare în Italia: când venim pe lume, prima îmbrățișare este a mamei. Când plecăm, prima îmbrățișare pe care o primim este a lui Dumnezeu. Aleg să cred că e așa.

Iar la final, o doamnă din sală, care și-a pierdut și tatăl, și soțul, a luat microfonul: „Plec de aici cu o blândețe și cu un fel de bucurie subtilă a faptului că ne trăim viața foarte frumos, așa cum putem noi, vulnerabil.” Mai bine de atât nu pot să rezum seara.

De ce merită citită cartea

Pentru că vorbim prea puțin despre moarte, și și mai puțin despre ce rămâne după ea. Cartea asta deschide discuția. Cătălin Stanciu a invitat oamenii s-o citească „cu blândețe”: întâi cu blândețe față de voi, pentru că nu e ușor, și apoi față de autori, care și-au pus pe hârtie lucruri pe care mulți nu le spun nici celor apropiați. Pe coperta din spate, Luana Schidu o numește „cea mai adâncă formă de iubire. Cea care nu moare niciodată”.

Pe UrbanKID scriem de 17 ani despre copii. În seara asta am stat de cealaltă parte: copii mari vorbind despre părinții lor. Am plecat cu un gând simplu. Nu mă întreb ce vor scrie copiii mei despre mine într-o zi. Vreau să continui să învăț de azi să fiu tatăl de care au nevoie ei azi și să le dau tot ce pot din ce au nevoie din ce în ce mai mult, acum cât sunt aici.

Coperta cărții Dor de mamă, antologie coordonată de Anca Predescu, Editura Creator, pictură de Iulia Șchiopu
Coperta, cu o pictură de Iulia Șchiopu.

Autorii și detaliile cărții

„Dor de mamă”, antologie coordonată de Anca Predescu, Editura Creator, Brașov, 2026. 370 de pagini, copertă broșată. ISBN 978-630-370-092-2.

Scriu în carte: Lilia Cozari, Leea Mihăilă, Lucian Mîndruță, Jean-Lorin Sterian, Laura Driha, Alina Ciripoi, Ciprian Gavriliu, Nicoleta-Camelia Cîrjan, Ștefana Popa, Cristiana Osan, Oana Huiu, Ramona Lengyel, Artemiza-Luminița Gheorghiu, Andreea Ola, Florența Simion, Liliana Jighira, Claudia Gabriela Senescu, Camelia Clem și Raluca Moisi.

Coperta: o pictură de Iulia Șchiopu, ale cărei tablouri îmbracă și alte cărți de la Creator. Le recunoști pe raft dintr-o privire.

La carte au mai pus umărul Rucsandra Pop și Claudia Maria Udrescu, două dintre autoarele „Dor de tată”, care au ținut pentru noii autori două ateliere de scris autobiografic. La lansare au vorbit și psihoterapeuții Alina Moldovan, Cătălin Stanciu și Miruna Silva.

O găsiți pe Libris sau, cu autograf, la următoarele lansări.

Următoarele lansări „Dor de mamă”: Cluj-Napoca și București

Brașovul a fost doar primul oraș. Dacă sunteți prin zonă, nu ratați:

  • Cluj-Napoca, 20 noiembrie 2026, în Sala de conferințe a Centrului de Cercetări pentru Biodiversitate.
  • București, 5 decembrie 2026, la Târgul de carte Gaudeamus.

Luați și batiste. Vorbesc din experiență.

Lansări de carte Dor de mamă: Brașov 16.11.2026, Cluj-Napoca 20.11.2026, București 05.12.2026 la Gaudeamus
Brașov, Cluj-Napoca, București. Trei orașe, aceeași carte.

Dacă mama ta mai e aici

Anca ne-a rugat un singur lucru, înainte de autografe. Cei care încă își au părinții să-i sune aproape în fiecare zi. Să-i viziteze cât de des pot. Să-i invite la o cafea sau să-i roage să-i învețe să facă prăjitura aia. Fiecare cum simte.

Așa că, dacă ai citit până aici și mama ta e în viață, închide pagina și sun-o. Articolul te așteaptă.

Anca Predescu, coordonatoarea antologiilor Dor de mamă și Dor de tată
Anca Predescu, cea care le-a adunat pe toate.

Plecăciuni, Anca Predescu, coordonatoarea (mama și tata) celor două cărți.

0 Comentarii

Trimite un Comentariu

Adresa de email rămâne între noi. Câmpurile obligatorii au *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Tot de aici

Mai departe, de citit.

Inițiative UrbanKID

Hai în
UrbanKID Club.

Povești, idei și invitații, direct în inbox. Cu blândețe. În ritmul tău.

Te poți dezabona oricând. Confidențialitate