“Încă de la naștere copilul are nevoie de o relație veritabilă cu părinții săi. El caută să-i descopere așa cum sunt, dincolo de “hainele” lor sociale. Copilul va sonda limitele mamei, va descoperi toate punctele slabe ale părinților și-i va confrunta cu ele. Va da jos măști pentru a-i putea iubi pe părinții descoperiți sub ele. Părinții se vor confrunta nu numai cu realitatea lor, ci și cu aceea a copilului, atât de diferit de copilul-imaginar pe care și-l închipuiau. În raport cu această realitate a copilului lor, părinții se vor vedea nevoiți să renunțe la dorințe și așteptări. Vor deveni conștienți că:
– educă prin ceea ce sunt și nu prin ceea ce pretind, cer sau spun copilului;
– îl iubesc pe copilul lor așa cum este și nu l-ar schimba cu un altul, oricât de grozav, pentru nimic în lume”
Tot stau să mă gândesc de ce n-am știut eu asta de la început… poate mai scuteam niște ani de zbucium.
Citire în curs… revin și cu alte detalii.
Sursa foto
