In drum spre parc, mergeam agale pas la pas, cu opriri de minunat la frunze si copaci. In fata noastra apare un catel mic mic de tot. Little miss scapa din inclestarea mainii mele si se arunca inspre el, intr-o fericire si exuberanta tipica si isi infige mana in urechea lui. In urmatoarea secunda eram langa ea incercand sa o fac sa il mangaie si nu sa-l traga de ureche…Intr-o fractiune de secunda catelul incepe sa scheaune dramatic iar patroana de catel, tanara si se pare angajata a cabinetului veterinar in fata caruia ne aflam, incepe sa strige pe un ton cat de serios posibil, la Ioana: “Nuuuu…lasa-l!! Vrei sa-l omori? Ca e mic! De ce esti rea! Vrei sa-l omori! ” Trecand peste cuvintele adresate, sper sa mi se fi citit consternarea pe chip, am zis si eu incercand sa o iau pe little miss de acolo: “imi cer scuze ca un copil de un an nu stie sa mangaie un catel” Nici nu merita sa stau mai mult acolo decat cele 10 secunde petrecute cu totul. In rest, no comment.
In parc, dau peste o bunicuta iesita cu nepotica mare la joaca in timp ce nepotica mica (mai mare ca Ioana cu cateva luni) dormea somnul de pranz. Si nu stiu cum se face ca imi zice ” noi o trezim dupa 2 ore, ca daca ar fi dupa ea ar dormi si 3 si mai mult…” Ingaim si eu cu mintea la vorba aceea cum ca” intotdeauna iti doresti ceea ce nu ai” ca “unii se roaga sa doarma copilul mai mult de o ora (in mintea mea: ca sa nu adoarma somnul de noapte la ora 6 pm) iar altii isi trezesc copilul ca doarme prea mult…” Viata asta…
Tot in parcul cu pricina, descoperit recent ce-i drept, exista program de joaca…
Pentru ca nu se specifica ce se intampla daca nu respecti programul, m-am gandit sa-l incalc sistematic, nu de alta, dar nu pot sa-i explic domnisoarei ca somnul se doarme intre 2 si 5 p.m (ah…ce bine ar fi sa doarma 3 ore la pranz 😀 ) si ca trebuie sa ne jucam in parc doar intre anumite ore…
In incercarea de a trece mai usor peste lipsa copiilor din parc, mai ales in afara “orelor de program” (deci, presupun, de somn al pruncilor) am improvizat o sedinta foto si mi-am afisat talentele trecand aparatul pe monocromatic…aveam asa un sentiment tomnatic si nu tocmai roz 🙂
dulce. din ce in ce mai dulce domnisoara voastra! … sau eu din ce in ce mai topita dupa zambetul ei. 🙂
Tare faza cu programul de joaca! O sa casc si eu mai bine ochii prin parc… poate ‘om fi si noi contraveniente si nu stim!
Sunt f faine pozele.
Auzi da program de gaurit, slefuit, taiat, sudat, venit si lucrat cu exacavatorul nu e? Nu de alta, dar am un vecin care de vreo 2 sapt face numai din astea si doar intre 1 si 4 cand a mea miss a inceput sa vrea la somn.
Ce cabinet veterinar?
Frumoase pozele, da:)
@cojocarii – saru’mana …pentru dulceata 😀 lasa ca si voi aveti cu ce va lauda 🙂
@andreea – e un cabinet veterinar si magazin cu mancare pt animale, in drum spre Mega
.E tare dulce Ioana si pozele sunt foarte frumoase.Am observat si eu orarul de joaca din parcuri si m-a amuzat copios 🙂
Fara caciulaaa??? Oau, daca te vedeau bunicile de la noi din parc nu scapai necertata:d Rau de tot
Eu am discutii pe tema asta o data la doua zile. Cand a fsot frig zilele trecute, i-am pus o caciulita de bumbac subtire. Nici asa n-am multumit corul din parc. Ca e prea subtire si “o trage la ceafa”:))
Am vrut sa intreb ce o trage dar am zis ca o sa pornesc o discutie fara sfarsit
Super simpatica Ioana! Si la fel de plina de par ca si a mea:d
@roxana – au fost niste bunici care imi ‘porunceau’ efectiv sa pun caciula copilului, dar au fost putine pt ca orele la care ieseam noi cred nu prea erau ore de iesit cu nepotii in parc, asa ca am scapat usor 🙂
Ce frumos! Imi este dor de voi! Cand am vazut-o pe Ioana fara caciula, m-am gandit ca eu “infofolesc” copilul, apoi mi-am amintit ca aici sunt 12 grade si ploua. Deci caciula de la Adelle, dar fara dresuri. 🙂
@mariamirabela…noi asteptam vesti de la voi!!! Si poze, si impresii … 🙂
ce copil frumos!!
@degetica – multumim ! 🙂