Cum învăț să îmi ascult corpul și să știu ce vreau, ce-mi doresc, ce-mi place și ce nu…

Procesul prin care am început să-mi ascult corpul, să învăț despre el și despre mine este de fapt unul foarte lung. A început acum mulți ani și de abia acum, după 5, aș putea zice că sunt cât de cât conectată cu el, cu mine, cu ”my-true-self”. Just the beggining…
Nu știu de unde să încep…cred că de la lucrurile foarte mici, de zi cu zi. De la cum mă îmbrăcam și mă pregăteam pentru o nouă zi, cum mă simțeam într-un anumit moment sau în altul, cum mă trezeam dimineața și cum adormeam seara, ce-mi pregăteam de mâncare, ce pofte aveam sau ce simțeam că-mi lipsește. Ce mirosuri preferam sau ce activități îmi doream să fac. Cu câtă energie îmi începeam dimineața și care era nivelul meu pe la ora 2 pm, când am observat că mintea și corpul meu intrau într-un ciudat repaos. Cât de mult îmi îngăduiam să mă odihnesc atunci sau când îmi era mai somn sau cât de mult trăgeam de mine, uneori de dimineața până seara. Toate aceste lucruri mici și repetitive sunt foarte importante iar eu nu le-am băgat prea mult în seamă. Când am început să o fac și să o fac conștient, perfect prezentă în corpul meu și în mintea mea și în ceea ce simțeam… atunci a început adevărata ”bătălie” dintre obișnuință și ”trezire”.
Corpul nu te păcălește niciodată. Senzațiile fizice din corp sunt cele mai reale, cele mai autentice (dacă pot să spun așa), cele mai bune instrumente pentru a decodifica ce se întâmplă cu tine, în această realitate. Și dincolo de aceste lucruri, senzațiile fizice din corp reprezintă modalitatea prin care te poți vindeca de răni și traume, de emoții, frici și multe alte lucruri.
Ce m-a ajutat pe mine în acest proces de ascultare a corpului meu

Tehnica TIPI – Tehnica de Identificare a Fricilor Inconștiente

TIPI este o tehnică propusa de Luc Nicon pentru activa sistemul propriu de autovindecare, care va ajuta la ștergerea senzațiilor din corp (amprentele senzoriale), aflate la originea majorității fricilor noastre, a dificultăților emoționale sau comportamentale. Este o tehnică foarte simplă, care se învață în câteva ore – sau pe care o puteți exersa în ședințe inviduale – (singura persoană din România cu care puteți face asta este Claudia Jimeno de la Centrul AmaneSer). O tehnică care constă în a te face foarte atent la senzațiile fizice din corp. Dacă ai o frică (de la frica de apă, la cea de a vorbi în public, de a da un examen ș.a.m.d) sau orice fel de anxietate, dacă ai fobii (avion, claustrofobie, agorafobie etc) sau stări de depresie și mai ales, dacă ai emoții puternice pe care nu ți le poți controla și care îți controlează ție viața: furie, agresivitate, pierderea controlului etc, toate acestea (și încă multe altele) se vindecă – da! se vindecă – prin accesarea acestei tehnici și prin practica ei. Poate părea foarte simplu să stai, la rece (să rememorezi o situație) sau la cald (când ești în plină emoție, frică, anxietate etc) și să urmărești (cu ochii închiși și stând relaxat pe un fotoliu) ce se întâmplă în corpul tău.
Eu am învățat acum 2 ani această tehnică și, pe lângă beneficiile pe care mi le-a adus (deși, recunosc că nu am folosit-o prea des și nu că n-aș fi avut nevoie), cel mai important a fost că m-a făcut foarte conștientă de ce se întâmplă în corpul meu, într-un anume moment, când îmi apărea un nod în gât sau o amețeală sau o durere puternică undeva sau un disconfort sau orice… Pentru câteva secunde eram atentă, alertă și prezentă acolo, în corp, cu senzația ce-mi apărea, fără să judec, fără să mă ”lupt” să o fac să dispară. Pentru că asta este cel mai important: să nu o faci să dispară ci să o lași să evolueze, să îți facă treaba până la capăt. Pentru că acesta este un mecanism de vindecare al corpului, de vindecare nu numai de anumite afecțiuni ci de emoții și alte stări care ne poluează corpul.

Totul e limbaj. Și corpul îți vorbește

<< Da, când se instalează tăcerea cuvintelor, cel mai adesea, se trezeşte violenţa suferinţelor. Tot ceea ce nu poate fi spus în cuvinte, poate fi strigat cu ajutorul trupului nostru. Este exact ceea ce Nenea Freud ne-a spus, acum mai bine de un secol, amintindu-ne că adevăratul traumatism, adevărata rană pe care o purtăm în noi nu este legată atât de mult de ceea ce ni s-a întâmplat, ci este legată mai mult de faptul că ceea ce am trăit nu a putut fi spus, împărtăşit, auzit de către cei care ne erau aproape>> Jacques Salome
Când am auzit prima dată despre somatizări și despre faptul că inclusiv corpul tău îți vorbește și că majoritatea bolilor, afecțiunilor sau a unor simptome au cauze emoționale dar mai ales relaționale – adică vin pur și simplu din subiectele nerezolvate din relațiile noastre esențiale – am avut un mare moment de WOW. Din acel moment am început să trăiesc mult mai viu, mai conștient ceea ce mi se întâmpla, cum reacționam și cum acționam și mai ales, ce simțeam.
Am aflat de-a lungul timpului și care sunt cauzele bolilor și somatizărilor, așa cum sunt ele descrise în Metoda ESPERE: violențe de diverse forme: fizice, verbale, șocuri primite prin vești: că a murit cineva drag, că s-a îmbolnăvit, separări și dolii cu demersuri simbolice nefăcute și care stau și atârnă ca pietroaiele mari de umerii mei, misiuni de fidelitate preluate de la mama sau de la tata care mă împiedică să fiu cu adevărat liberă, diversele situații nerezolvate, neîncheiate din trecut. Toate acestea se pot activa într-un anumit moment sau se pot repeta, până când, într-un final (glorios) ajungi să le și închei/rezolvi.
Aceste două tehnici – pe lângă practica de yoga – m-au ajutat să intru în contact cu corpul meu și să fiu prezentă în el, cu adevărat, atunci când trăiam ceva. Și m-au învățat să nu-mi mai fie frică de ceea ce simt, chiar și de durere (deși nu stau așa să mă contopesc cu durerea, nu vorbeasc despre asta). M-au învățat să fiu atentă la ceea ce trăiesc copiii mei și, atunci când au un comportament atipic sau o durere, un simptom să știu să zic: ”nu știu ce vrei să spui cu această durere/acest simptom și nici cui dar cred că este ceva foarte important pentru tine”. 
Vouă cum vi se pare? Cum ați reușit voi să învățați să vă ascultați corpul?
Aici am scris despre cum am început această mare aventură a descoperirii de sine și cred că mai urmează o parte…dacă mai aveți răbdare și curiozitate să citiți. Aș vrea să știu și părerile voastre, dacă sunteți dispuși/dispuse să mi le împărtășiți aici…