Copilul crește – provocările sunt mai mari4 min read

Când era mic, câteodată îmi imaginam că este mai măricel, că merge, că vorbește etc. Din astea, de își închipuie părinții că o să le ușureze viața atunci când copiii lor vor ajunge în acele momente. Când ajung și trec de hopul respectiv (așa a fost la mersul de-a bușilea, la diversificare, la mersul în picioare etc) am momente când îmi amintesc cât de bine (și cât de ușor îmi era) atunci când era mai mic, când nu se mișca prea mult, când începuse să meargă în picioare mă gândeam cu nostalgie la momentul când stătea singur în funduleț…și tot așa. Cred că știți despre ce vorbesc… Până mă dumiresc eu cu toate toate aceste probleme, copilul meu mic crește și trebuie să găsesc soluțiii pentru situațiile ”complicate” pe care le întâmpin, să găsesc resursele pentru a fi calmă, prezentă și mereu pe fază cu ce face micul meu todler. Pentru că da, este o perioadă când tre să fii foarte-pe-fază că altfel e nasol. În câteva minute un copil de 19 luni lăsat nesupravegheat, chiar dacă zici că nu are ce să facă…poate să îți facă un mare haos în casă 🙂
Un copil în jurul vârstei de 18 – 24 de luni este foarte pasionat de explorare. Deja este foarte sigur pe picioarele lui, aleargă și începe să exploreze spațiul și pe verticală. Pericolele pot apărea la tot pasul, dacă zona de joacă nu este securizată. Începe și perioada în care începe să își testeze independența și autonomia, încep primele preferințe vestimentare, nu mai zic de cele alimentare. Știe foarte bine ce vrea și ce nu vrea. Bine, problema este că nu prea înțelegem noi, dar asta e partea a doua.
Pentru că și eu cu juniorul suntem într-o fază de: lasă-mă–dar–ajuta-mă, vreau-dar-nu-știu-exact-ce-vreau, cele mai mari provocări le întâmpin acum la faza îmbrăcat-dezbrăcat, vreau asta și nu asta. Și la categoria îmbrăcat întră și schimbatul scutecului, care a devenit cu adevărat o piatră de hotar pe care trebuie să o depășesc de câteva ori pe zi. Apropos de haine și preferințe, mi-am adus aminte și de ce vă spuneam anul trecut, tot cam pe vremea aceasta, când juniorul nu avea decât 6-7 luni și, ghici ce, totul era mult mai ușor 🙂 Acum începe să își aleagă singur, să vrea anumite tricouri sau pantaloni, o anumită combinație de șosete, parcă niciodată din aceeași pereche. Câteodată devine foarte frustrant pentru amândoi dar încet încet, ne adaptăm acestor puseuri de independență și de exprimare a dorințelor. Așa ajung și la scutece, și da, după atâta timp încă folosim cu succes scutecele Pufies. Colecția cea nouă nu am apucat să o probăm până acum câteva săptâmâni și vreau să vă spun și vouă despre ea.
Din punctul meu de vedere, scutecele trebuie să îndeplinească câteva condiții pentru a fi bune: să țină bine peste noapte; să fie mărimea potrivită, astfel încât să nu fie accidente; să fie cât mai prietenoase cu pielea; să fie suficient de atragătoare (întâi pentru preferințele mamei apoi pentru cele ale copilului). Și aici o să revin cu un detaliu foarte drăguț care pe noi (mamă și fiu) ne-a ajutat să facem schimbatul dscutecului o joacă tare aventuroasă.
Mi s-a părut foarte interesantă noua colecție Pufies Trusted Trends, colecție ce poartă semnătura Elana Brynes, creatoarea colecției speciale de scutece, mai ales că am avut ocazia să mă bucur într-o zi, de o asortare perfectă și de acceptul total al todlerului din dotare.
Și dacă nu sunteți fan pătrățele sau romburi (adică Gingham & Deluxe Baby pe care le-am avut noi), aveți de unde alege, din cele 32 de modele (în total), firește, și în funcție de mărimea pe care o poartă copilul vostru.
Așa cum zicea și Elana Brynes, fiecare model de scutec are un element ascuns care face ca jocul de-a schimbatul să fie mai interesant, mai ales pentru cei mai mici curioși și descoperitori de lucruri noi. Fiecare model are un ”ceva” care îl face chic. La modelele din pachetul nostru, am găsit o buburuză și un diamant.

Așadar, declar mini-ședința foto reușită, despachetatul o joacă în sine și multă veselie la descoperirea ”secretelor” de pe fiecare scutec.