Trebuie să scriu acest articol! Trebuie să alerg! Trebuie să mănânc mai multe fructe! Trebuie să beau apă! Trebuie! Rândurile ce urmează sunt totuşi despre autonomie, maturitate si asumarea unor acţiuni care trebuie să inceapă cu trebuie.

Brusc lucrurile care trebuie, încep să devina deranjante, ba chiar imposibil de făcut, pentru simplul motiv că trebuie. Ştii sentimentul?  Mă întreb dacă pe baza acestui sentiment te-ai gândit şi tu la un moment dat să înlocuieşti cuvântul TREBUIE cu „am nevoie, îmi doresc, eu aleg”, etc. Adică să îl elimini din vocabular şi să nu mai acţionezi la porunca lui. Eu am încercat!

Efortul meu s-a dovedit a fi bun numai pentru antrenamentul autocontrolului. Pentru că, oricât aş fi ocolit problema, unele lucruri trebuie, iar daca nu le fac, ei bine, cu şi fără trebuie în vocabular, simt că ceva este neterminat în viaţa mea. E sentimentul că aş fi putut face mai mult, dar nu am făcut-o pentru că trebuia, iar eu nu fac lucruri pentru că trebuie, ci pentru că îmi place. Iar atunci nu îmi plăcea sau nu aveam chef.

Acum ştiu că, eliminarea temporară a lui trebuie din viaţa mea a fost o soluţie bună la o problemă formulată greşit. Este un tip de eroare foarte frecvent printre oameni! De fapt, problema lui trebuie ţine de sursa şi nu de simpla lui existenţă.

Există lucruri ce trebuie. Sunt acţiunile sau planurile pe care ţi le-ai propus tu şi pe care tot tu alegi în fiecare moment să le înfăptuieşti. Uneori poate fi greu. Uneori nu o să ai chef, dar le faci pentru că tu alegi că acele lucruri se află sub imperiul lui trebuie. Este vorba de o motivaţie intrinsecă. E ca atunci când trebuie să cânţi la pian, trebuie să îţi săruţi copilul pe frunte sau să îţi îmbrăţişezi partenerul. Nu este vreo voce în mintea ta care să îţi spună că ai fi o persoană mai bună dacă ai face aceste lucruri.

Diferenţa este dată de cum experimentezi sursa lui TREBUIE. Externă sau internă. Când trebuie este experimentat ca o cerinţă frustrantă, înseamnă că o experimentezi ca fiind ceva stăin, exterior. A fost cultivată de cineva din familie sau ţi-ai cultivat-o chiar tu, un TU mai autoritar.

trebuie2

Poţi încerca să orientezi locusul controlului în interior, spre tine. Obsrvând că tu, şi nimeni altcineva, alege ceea ce vrea şi trebuie să facă. În acel moment sursa lui trebuie este internă şi vei putea spune entuziasmată: Da, trebuie să continui. Ce era înainte suportat pasiv, pentru că trebuie, este acum experimentat, trăit prin implicare activă şi responsabilă, utilizănd voinţa şi perseverenţa.

În postura de yoga bărcuţa (boat posture), ai două posibilităţi: să suporţi pasiv senzaţiile neplăcute, pentru că trebuie (ceva în mintea ta spune asta) sau să experimentezi postura activ, în acest caz, trebuind să continui pentru că ţi-ai propus să-ţi cultivi tenacitatea şi forţa.

În yoga spunem că facem cât putem, dar cât putem facem!

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This