femeie insarcinata

Adevărul este că sosirea pe lume a unui copil are tendinţa să dea complet peste cap viaţa de cuplu. Uneori în bine, alteori în rău. Iar de cele mai multe ori pur şi simplu o schimbă, dincolo de orice calificativ pozitiv sau negativ… vorba reclamei de la TV… “viaţa cu ceva în plus”.

Cam în primele săptămâni de sarcină, vorbind cu o prietenă, m-am surprins afirmând că un copil poate fie să apropie, fie să îndepărteze doi oameni, neştind încă la momentul respectiv ce avea să se întâmple cu noi, dar sperând cu ardoare să facem parte din prima categorie. Acum, uitându-mă în urmă, realizez că ne-am situat alternativ când într-o tabără, când în cealaltă. Iar valul de emoţii, griji şi sentimente contradictorii încă mai vine din când în când să răscolească complet relaţia noastră, şi să ne arunce de o parte şi de altă a câmpului de luptă.

Ştiu că în general, când vorbesc despre modul în care copilul le-a schimbat viaţa, majoritatea bărbaţilor se plâng că partenera lor i-a neglijat, punând pe primul plan copilul. Ceva destul de normal aş spune eu, dar ceea ce nu ştiam până acum este că această schimbare poate veni sub mai multe forme.

femeie insarcinata

Din dragoste pentru copilul tău ai tedinta să ceri prea mult de la tată, să te aştepţi să facă mai multe pentru cel ce creşte în tine… din dragoste pentru copilul tău ai tendinţa să-ţi neglijezi partenerul şi să diminuezi rolul de soţie/iubită în favoarea celui de mamă… la fel cum tot din dragoste pentru copilul tău poţi să pui pe primul loc rolul de soţie/iubită, pentru a te asigura că relaţia voastră nu se schimbă iar copilul tău va avea un tata şi mai târziu şi îi vei putea oferi o familie fericită.

Dar e uman până la urmă, nu? De ce să fim acuzate pentru asta? Cu toţii ne dorim să fim părinţii perfecţi, şi uneori ne pierdem în strădaniile noastre, confuzi, uitând care era de fapt scopul nostru,  incapabili să vedem că soluţia era de fapt mult mai simplă.

Nu, nu va aşteptaţi să va dau eu soluţia, pentru că sunt departe de a fi găsit-o… deşi ştiu că e acolo. Poate fi chiar gândul de început, acela că doi oameni nu trebuie să se schimbe numai pentru că pe lume a venit un al treilea. Până la urmă, dacă reţeta era bună, de ce ai vrea s-o schimbi?

Uşor de zis, greu de făcut? Nu-i nimic, mai încercam. Până la urmă cine a spus că rolul de părinte ar fi unul uşor? Dar o dată ce l-ai primt, ştii ca va fi rolul vieţii tale!

Surse foto: toptenz.net și ballroomdancewestchester.net.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This