Mai exact povesteste Isabela, prietena noastra, care a fost acolo impreuna cu Anastasia de 3,5 ani si cu Lucian, tatal Anastasiei.


Iata povestea bostanilor de la Viscri 125:

Mama, “Viscri” vine de la “Vis”? m-a intrebat fiica mea Anastasia, cuibarita in pilota de puf, sus pe lavita pictata, vineri seara. Da, asa e, am visat doua zile la rand calesti din dovleci, printese cu rochii portocalii si gradini cu vrejuri acoperite de roua, poate si ceva turnuri inalte, asteptand sa fie cucerite. Si am revenit astazi sa va povestim si voua.
Sambata dimineata, ne-am intalnit in sura reinventata de gazdele noastre de la Viscri, opt familii vesele si gata de joaca (copii intre 1 si 12, pardon… intre 1 si 40 si ceva de ani). Terasa, scaldata de soare, numai buna pentru o partida de joaca cu bostani. Fata de varianta pe care o stiam cu totii, cu scobit si sculptat, am constatat ca dovlecii somnorosi din gradina se pot transforma pe loc, cu vopseluri, cutitase de legume, pensule sau alte mici ustensile in tot felul de chipuri colorate dupa mestesugul si inspiratia fiecaruia. Madalina si Claudiu, invatatorii nostri in ale bostanaritului, ne-au aratat o multime de trucuri, de la vopsit in dungi, lipit stelute, sculptat pistrui pana la “praful de zane” de la final. Si daca va vine sa credeti, cateva tartacute cu gatlej au devenit lebede gratioase. Baietii s-au distrat si ei de minune – regele dovlecilor s-a transformat intr-un star rock demn de un Halloween in avanpremiera.
Spre seara, ne-am strans in bucataria calda a lui Mihai si a Ralucai si, pentru ca déjà ne-am imprietenit, ne-am suflecat manecile, am pudrat masa cu faina (si nasurile pe alocuri 🙂 ) si ne-am apucat de prajiturit. Recunosc, am mai lins pe furis cate un colt de castron cu dulceata de afine, am mai rontait cate o migdala, dar in final au iesit cornulete, biscuiti in forme, si alte bunataturi din belsug.

Asa ca locul a rasunat de chiote, mai ales cand s-au aprins lumanari in toate fetele bostanesti.
Si cand ne-am inmuiat de oboseala, inainte de culcare, Madalina ne-a daruit povestea ei de noapte buna: cate o carte “Zana Zorilor” semnata de ilustratoare in fata semineului (da, focul a fost binevenit seara, desi am prins un week-end ca de vara, cu soare si caldura).
Duminica, ne-am impartit in doua: amatorii de “artsy-crafty” au ramas sa decoreze borcane cu gem de dovleac, iar cei ce tropaiau de nerabdare sa vada mai multe din imprejurimi si padurea, au dat o tura cu bicicletele. Pe scurt, povestea cu borcanele a fost cam asa: cativa cartofi din camara, taiati pe din doua, au fost mesteriti de Madalina si Claudiu si au luat diverse forme de stampile. Muiate in farfurii cu vopsea, stampilele au decorat apoi servetele din panza legate peste capace si au transformat, cu cateva miscari istete de penel, niste borcane normale de dulceata in chisele numai bune de daruit – de s-au minunat si cei reveniti din plimbari.
Inainte de plecare, am facut o plimbare pana la biserica fortificata si am ascultat cateva istorii ale locului povestite in altarul vechi.
Daca nu ati apucat sa cititi toata povestea, iata mai jos impresiile mele, intr-o coaja de nuca:

  • Fiecare lucru pare ca iti spune cate o poveste (firida cu carafa din perete, scaune vechi, locuri de joaca simple din lemn). Am plecat cu un bagaj de amintiri, cat dupa o vacanta intreaga.
  • Gradina de la Viscri 125 e fabuloasa si da gust fiecarei mese. Mamaliga cu branza la cuptor cu topping de dulceata sau rizotto cu dovleac? Cei care nu au avut curajul sa le guste, au gasit in meniu si o varianta clasica locala care sa le fie pe plac.
  • Nu ne-am simtit turisti, ci in vizita la o familie. Ne-am jucat, am mancat impreuna cu Petru si Iosif, copiii gazdelor, am cotrobait peste tot si am povestit impreuna.
  • Ne-am distrat, mari si mici, la fel de bine. Nici nu am simtit cum trece timpul – la joaca, la pictat, in hamac, prin gradina sau prin imprejurimi, parintii si copii impreuna, intr-un fel de…“family building” 🙂

Mini-tabara de la Viscri a fost unul dintre acele momente in care am spus, din toata inima, “e fun sa fii parinte”.
Dragii nostri parinti UrbanKid.ro, daca ati ratat prima sesiune de bostanarit de la Viscri, sa stiti ca un lot de bostani pantecosi se coc inca pe vrejuri de toamna si viseaza ce culori ar putea sa imbrace la noua partida din noiembrie . Cine vine cu noi in noiembrie, sa ne dea de veste aici: