Cineva are nevoie de idei pentru o compunere intitulată “lumea copilăriei – un imperiu al jocului“. Ca de obicei, mă folosesc de tema dată, jucându-mă cu cuvintele pentru a găsi idei diferite…

Pornim de la cuvântul “imperiu” care poate însemna ori un stat care are în frunte un împărat, ori un teritoriu care cuprinde un stat dominant şi mai multe colonii. La cum e formulată tema, putem să ne imaginăm că “jocul” este împăratul lumii copilăriei, sau că de fapt “copilăria” este împărăteasa unui imperiu al cărui stat dominant este jocul (deci care mai are şi alte state pe lângă). Probabil că mai sunt şi alte variante, eu voi face 2 pui de compuneri pornind de la acestea două…

Pui de compunere 1 – jocul, împăratul copilăriei
Lumea copilăriei este cea mai mare lume din lume 🙂 Asta pentru că cuprinde teritorii despre care adulţii de cele mai multe ori nu au habar, fie pentru că au uitat să viseze (şi multe din teritoriile copilăriei sunt accesibile doar prin vis), fie pentru că au uitat să se joace. Asta este cel mai grav de fapt, pentru că în realitate, Jocul este nici mai mult nici mai puţin decât împăratul copilăriei.
Jocul îi învaţă pe copii aproape tot ce ştiu şi din acest motiv, copiii îi sunt cei mai loiali cetăţeni, ascultându-l, onorându-l şi vizitându-l în fiecare zi. Cele mai triste zile din lumea copilăriei sunt cele în care un copil uită să se mai întoarcă la Joc, pierzându-şi astfel cetăţenia imperiului… Dar totul nu este pierdut, un adult se poate întoarce în lumea copilăriei, nu trebuie decât să-i facă o vizită împăratului… 🙂

Acesta este puiul de compunere… acum, pentru a-l creşte, imaginaţi-vă:
– cum arată lumea copilăriei, acest mare imperiu al Jocului? ce văd copiii când sunt acolo? cum ajung în lumea copilăriei şi când / cum o părăsesc?
– cum arată împăratul, Jocul? cum e îmbrăcat? unde stă? ce face când nu petrece timp cu supuşii săi, copiii?
– cum învaţă copiii de la Joc? ce învaţă ei jucându-se? (lucruri despre lume, despre ei înşişi, despre prietenie, despre onoare, despre reguli, despre îndemânare, despre perseverenţă, despre talent…) cum se simt când fac lucrurile astea?
– cum se marchează în lumea copilăriei ziua în care un copil părăseşte imperiul, uitând să se joace? dar ziua în care un adult revine, împrietenindu-se din nou cu Jocul?

Pui de compunere 2 – împărăteasa Copilărie
În general, copilăria este definită ca o perioadă din viaţa unui om. Unii cred că ea este de fapt o stare de spirit pe care o pot avea şi copiii şi adulţii. În realitate, Copilăria este o împărăteasă [închipuiţi-vă şi descrieţi cum arată…], iar imperiul ei este Jocul [la fel, imaginaţi-vă şi apoi descrieţi cum arată].

Veţi spune că jocul este o activitate, că nu are cum să fie un imperiu… Ei bine, greşiţi! De fiecare dată când cineva se joacă, în jurul acelei persoane apar tot felul de lucruri [imaginaţi-vă ce, cum arată?], iar cu cât sunt mai multe persoane care se joacă, cu atât teritoriul fantastic creat în jurul lor este mai mare şi mai complex [şi aici, imaginaţi-vă cum arată şi încercaţi să daţi chiar şi câteva exemple de feluri de a te juca şi lucrurile diferite care apar în funcţie de jocul jucat].

Uneori, adulţii uită să se joace şi atunci rămân mărginiţi la lumea materială, cu oraşe, maşini şi televizoare. De aceea, sarcina cea mai importantă a Împărătesei, Copilăria, este să se asigure că imperiul Jocului nu dispare niciodată, iar copiii sunt cei care o ajută mereu, jucându-se şi creând o lume în permanentă schimbare…

Spor la scris!