Tema – O descriere a modului de viață al unui uriaș de pe o planetă imaginară, urmărind vestimentația, aspectul locuinței, mijloacele de transport și hrana.

Sursa foto: http://bit.ly/honW9K

Pui de compunere Uriașul prietenos

Pe planeta Bomboricariște trăia, departe de ceilalți, un uriaș pe nume Geriloscop. Deși uriașul era unul foarte prietenos, ceilorlalți locuitori le era mereu frică de el, crezând că dacă se vor apropia de casa lui Geriloscop îi va călca în picioare.

Într-o zi, câțiva copii năzdrăvani s-au dus în curtea uriașului și unul dintre cei mici a fost prins în casa lui Geriloscop. Speriat rău, atunci când a văzut uriașul a început să țipe și să plângă. Degetul mare de la piciorul drept al lui Geriloscop era cât tot corpul copilului, mâinile uriașului puteau ridica o casă întreagă și capul lui era cât toată localitatea în care trăia copilul.

Atunci când vorbea, Geriloscop mătura o pădure întreagă în drumul său și dacă strănuta aducea furtuna. Când toată lumea credea că plouă, de fapt uriașul plângea și atunci când oamenii credeau că este cutremur, de fapt uriașul se mișca în palatul lui de cristal.

Copilul a rămas șocat atunci când a început să vorbească cu Geriloscop, mai ales atunci când a văzut că este foarte prietenos și că își dorește prieteni, nu să facă rău copiilor. Pentru a reuși să fie auzit de uriaș, copilul a trebuit să se urce în urechea gigantului, altfel nu se putea face auzit.

Văzând cât de prietenos și drăguț este, cei doi au rămas prieteni, uriașul invitându-l chiar pe cel mic să ia masa cu el. Pe masă erau castroane imense, atât de mari încât copilul credea că este vorba de oceane întregi de ciorbă ori de sus, furculița era atât de lungă că un tren era mai scurt decât ea, iar dintr-o bucată de pâine pe care uriașul o servea dintr-o înghițitură se putea hrăni o armată întreagă.

Cum arăta casa uriașului nostru? Cât de mare era patul în care dormea el?

Cum au reacționat ceilalți oameni când au văzut într-o bună zi că uriașul a intrat în localitate și pe umărul lui se afla

un băiețel?

Spor la scris! 🙂