O să anunţ când încep să primesc cereri pe mail, până atunci mă amuz maxim cu tracker-ul. Să vedem cum ar arăta un pui de compunere de primăvară.

Analiza subiectului: aparent, mai vag ca oricând! Contează foarte mult care a fost cerinţa… Se vrea “compunere de primăvară” sau “compunere despre pimăvară”? Pentru că diferenţa e de la cer la pământ… Dacă lucrăm cu “de”, atunci este clar că ni se cere o poveste despre cum arată compunerile primăvara! Dacă lucrăm cu clasicul şi obositul “despre” este clar că avem de a face cu un profesor amnezic care şi anul ăsta a uitat ce-i aia primăvară şi le cere elevilor să-i reamintească.

Pui de compunere 1de primăvară
– Puteţi să scrieţi despre ce dulap party dau compunerile la început de primăvară: aruncă la gunoi foile albe de iarnă şi ies la un shopping turbat de coli roz, vernil, galben, bleu etc. Renunţă la velinul ce evocă omătul imaculat şi o ard şmecher pe pătrăţele clasice, pătrăţele franţuzeşti (alea mai mari şi liniate) sau pe dungi, că tot sunt în vogă anul ăsta. Pentru că vine căldura, compunerile de primăvară preferă pagini mai scurte – invidioase că nu pot purta şi ele fuste mini ca fetele care le scriu. Evident că şi pixurile cu care sunt scrise sunt mai trendy şi în sfârşit pot trece de la tuş sau cerneală conservată la produse proaspete, naturale, proaspăt stoarse din sepii.
– Puteţi să scrieţi despre astenia îngrozitoare de care suferă compunerile de primăvară. Elevii sunt disperaţi pentru că deşi scriu pagini şi pagini, compunerile depresive aruncă jumate din cuvinte la gunoi. Astenia de primăvară a compunerilor este evident diferită de cea a fiinţelor umane. Totul a început prin secolul al XIII-lea, când, într-o frumoasă zi de primăvară… [de aici continuaţi voi].
– Sau despre trista poveste de dragoste dintre compunerea de primăvară şi cea de toamnă, care nu pot discuta decât prin intermediul compunerilor de iarnă şi de vară. Cum a început, cum a evoluat, cum în fiecare iarnă când compunerea de primăvară hibernează în subconştient, visează la cât de frumoasă, stilată şi premiată e compunerea de toamnă şi la disperarea care o cuprinde când se trezeşte în martie şi îşi dă seama că a fost doar un vis… snif!

Pui de compunere 2despre primăvară
– Dacă aveţi fibră de militant, vorba Monicăi, luaţi-o pe panta încălzirii globale. Documentaţi-vă un pic pe net şi scrieţi despre consecinţele schimbărilor climaterice asupra a ceea ce muritorul de rând numeşte “primăvară” (adică de ce în curând n-o să mai fie).
– Scrieţi despre un băieţel sau o fetiţă care urăşte primăvara, pentru că nu vede culorile şi e gelos pe tot restul lumii care numai despre asta vorbeşte, sau pentru că are alergie la pufii de plopi şi în timp ce ceilalţi copii se joacă afară el/ea stă în casă cu o cască mare pe cap care nu-i permite să mănânce aşa cum îi place lui/ei – adică direct din frigider, sau pentru că s-a născut cu o piele atât de dulce şi de o culoare atât de specială, încât de fiecare dată când iese din casă este acoperit instant de toate musculiţele din cartier.
– Sau descrieţi primăvara din punctul de vedere al unei cârtiţe, al unui coş de gunoi, al unui hamburger, al unui hamster, al unui elicopter, al unei girafe de la Zoo Băneasa etc.
– And my personal favorite: primăvara pe Marte. Vedeţi voi, e evident că Marte fiind roşie, acolo e tot timpul toamnă. Totul e uscat şi plictisitor, iar locuitorii sunt tot timpul beţi de la atâtea recolte neîncetate de struguri. Pe Marte, primăvara durează doar o zi, ceea ce o face cea mai intensă primăvară din galaxie. Bieţii marţieni au doar o zi la dispoziţie să se trezească din beţie, să facă un duş rece, să mănânce câte fructe şi legume proaspete îi ţine stomacul, iar dacă cumva se întâmplă să uite să culeagă buchete de flori abia îmbobocite, îi aşteaptă o toamnă foaaaarte grea din partea marţiencelor. Etc.

Later edit: era să uit… Spor la scris! 🙂