Am luat o gura de aer proaspat discutand cu Laura Campean, mamica de Sasha si sotie de Florian. Ei, impreuna cu Bradut, sunt probabil cei mai invidiati romani. Dar nu vorbim despre o invidie care genereaza lucrururi rele – ci o “invidie” din partea oamenilor la fel ca ei, frumosi, luminosi si cu sufletul deschis, care inca nu au gasit resorturile necesare sa faca saltul, sau au nevoie sa inscrie mai multe puncte la linia de sosire chinuindu-se aici.
Detasandu-se de toate problemele rationale si materiale, Laura incearca sa isi creasca baietelul cat mai liber, respectandu-i Sinele si facand eforturi volitionale in a deveni o mamica cat mai constienta de misiunea primita o data cu venirea celui mic.
Laura este si una dintre primele mamici care a raspuns DA la invitatia noastra: TU.UrbanKid.ro – mutandu-si chiar in dimineata asta unul din bloguri la noi. Prin urmare, cu mare bucurie va spunem ca de astazi avem si alt tip de articole in ograda, articole mai apropiate de sufletul nostru de parinti: “Wow, Mamica!“.
Va lasam cu interviul care speram noi va va face ziua un pic mai senina.
UrbanKid.ro: Cand ati plecat din Romania si ce v-a facut sa alegeti Brazilia?
Laura Campean:


Am plecat in iunie 2009, cand eram gravizi in 4 luni si jumatate. Am ales Brazilia, si mai ales Piracanga, in statul Bahia, pentru visul de a experimenta viata intr-o comunitate ecologica si spirituala, pentru clima constant perfecta din Bahia, pentru ca mi-am dorit foarte tare sa imi petrec graviditatea intr-un loc lipsit de stres, poluare, galagie si intr-un stil de viata care sa imi dea voie sa nu imi pese deloc cu ce ma imbrac, ce pantofi port si cati bani castig. Cautand comunitati pe internet, am gasit si site-ul Piracanga, am trimis un mail, ni s-a raspuns imediat – cum ca da, exista aici toate conditiile, casa de inchiriat, restaurant unde sa mancam, loc unde sa nastem, rau, Ocean, padure, o comunitate internationala in formare si… Asta a fost, am plecat la drum, cu bani putini si cu niste inimi mari cat China.

Laura si Florian Campean
UK: Cat v-ati propus sa stati in Brazilia?
LC:

Nu ne-am propus un termen limita. Initial am zis ca o sa stam in Piracanga doi ani, si dupa aia mai vedem. Au trecut deja 2 ani si 2 luni si suntem inca aici, nu ne bate gandul sa plecam, poate doar sa ne mai plimbam nitel prin lume, dar sigur nu sa revenim in tara, cel putin nu inca.

Care a fost primul lucru ce v-a socat cand ati ajuns in Brazilia? De ce?

Natura luxurianta si Oceanul Atlantic. In Bahia totul in jur e foarte foarte verde, vegetatia este super abundenta si natura e foarte putin atinsa de mana omului. Plaje virgine nesfarsite, nisip fin, fin de tot – asta e in zona in care traim noi in Bahia, unde nu exista orase mari si asta e tare bine pentru starea plajelor. Oceanul este o forta, o energie, o maretie care nu poate fi cuprinsa in cuvinte. De ce ne-au socat? Pentru ca natura in starea ei pura este coplesitoare, iti taie pur si simplu respiratia si te face sa vezi brusc lucrurile dintr-o alta perspectiva, a maretiei, minunatiei si perfectiunii Creatiei lui Dumnezeu…

Florian, Sasha si Laura Campean
Cum arata o zi in Piracanga? 

Pentru mine, care stau 95% din timp acasa cu Sasha, fiul nostru de aproape 2 ani, o zi in Piracanga incepe pe la 6 si ceva dimineata, cand facem toti 3 ochi odata cu copilul. Florian si Sasha coboara la parter, eu mai raman in camera de sus sa imi fac exercitiile de yoga si meditatia, ei doi pleaca la micul dejun la restaurant, eu ramn acasa si manac de obicei fructe cu apa de cocos si cereale, apoi fac bagajul de plaja si ma duc si eu catre restaurant si plecam toti 3, sau numai eu cu Sasha, la plaja. Adica la 3 minute distanta de casa. Avem rau si Ocean, asa ca ne balacim si intr-unul, si in celalalt. Venim acasa, ne jucam, mancam, gatim, greblam curtea, facem margele, ne mai jucam cu alti copii, dormim de pranz, mancam de pranz, mai facem o plimbare prin sat – care e un fel de curte uriasa cu case din loc in loc, printre copaci, mai vizitam vecinii, povestim, iar ne jucam – lucruri care se invart toate in jurul copilului sau care il pot include si pe el. Seara primim vizite sau mergem in vizite, avem intalniri de parinti sau pur si simplu stam in liniste acasa, la povesti, si ne culcam destul de devreme. Aici soarele rasare cu noaptea in cap si apune la 6 seara, asa ca ora 10 noaptea e deja aproape rasaritul :)) Si in cea mai mare a timpului pur si simplu ne bucuram de viata, fara sa mai simtim neaparat nevoia de A FACE ceva.

Stim ca ati fost in Romania cu Sasha…Ce insemna “o plimbare” in Romania si ce intelegeti printr-o plimbare in Brazilia?

Noi traim aici intr-o micro-societate, o micro-lume care nu are multe in comun cu Lumea de afara, nici macar cu cea din Brazilia. De aceea nu as face comparatia Romania-Brazilia la capitolul plimbare, ci mai degraba oras-Piracanga. Si aici, si in Ro, in oras, plimbarea cu Sasha e de mana sau in brate si suntem la faza in care invatam ca pe strada merg masinile si pe trotuar merg oamenii, faza in care aflam ca nu punem mana pe orice gasim in magazin si ca daca mergem pe jos, dam manuta la mami sau la tati. Nu suntem foarte relaxati cu Sasha in oras, e greu. Mai ales ca PLIMBARE pentru el, in viata lui de zi cu zi, in Piracanga, inseamna picioarele goale in nisip, fundul gol si libertate absoluta de alergat si de explorat tot ce exista in jur. E dificil sa inteleaga de ce brusc, dupa ce zilnic alearga fara sa fie tinut de mana oriunde are el chef, cand mergem la Itacare sau la Ilheus trebuie sa stea de mana si sa nu o ia la goana inainte si nici sa ramana in urma cat vrea el cu ochii la o frunza sau la o furnica si, mai ales, unde au disparut frunzele si furnicile? Il lasam in continuare sa intre in toate baltile si sa se catere pe toate scarile si balustradele, chiar si in oras, dar in mod cert nu e o activitate relaxanta pentru parinti, asta cu copilul in oras. Adevarul adevarat este ca asta a fost inca un argument pentru care am vrut sa venim si sa traim cu Sasha intr-un loc ca asta, departe de beton si trafic: sa poata odrasla sa zburde cat are el chef si unde are el chef, fara sa trebuiasca sa ii spunem NU la fiecare 5 secunde. Ori in Piracanga asta inseamna plimbare, noi doar il observam si ii suntem aproape in permanenta lui sete de descoperire.

Sasha Campean
Ne povestiti cel mai amuzant moment de pana acum?

Pai nu prea stiu, ca n-am tinut socoteala, asa… Cu Sasha ne distram foarte tare in fiecare zi, el e un copil extrem de vesel si de pozitiv si foarte foarte ghidus. Si fiecare moment e amuzant, de la cum vorbeste la cum danseaza la cum interactioneaza cu alti oameni… Asa ca nu stiu sa povestesc ceva anume.

Care sunt jucariile preferate ale lui Sasha si ce va place cel mai mult sa faceti impreuna?

Papucii, nisipul si apa. Cel mai mult ne place sa ne pupam si sa ne gadilam, sa dansam si sa cantam si sa mergem la valuri si sa ne speriem de ele.

Cum sunt vecinii? Dar copiii lor?

Vecinii sunt de prin toata lumea adunati si avem cu totii oarecum aceeasi viziune despre viata si despre copii. Ne ajutam, stam de vorba deschis, impartasim, ne vizitam, de multe ori mancam impreuna. Copiii lor sunt, ca toti copiii din lume, frumosi, buni si minunati… Si in majoritate covarsitoare de sex feminin. :)) Sunt foarte multe fetite aici, Sasha nu are nici un baietel de varsta lui, doar 3 baieti mai mari ca el (de 4, 5 si 6 ani) si se tine dupa coada lor. Toti ne crestem copiii in acelasi concept de attachement parenting si in libertate si respect si avem multe de invatat unii de la altii si unii cu altii, multe. Ne ajutam mult in sensul asta – toti avem programele noastre in cap, care ne fac de multe ori sa nu fim parintii care ne dorim sa fim, ne trezim repetand obiceiuri si frici luate de la parinti si de la societatile din care provenim fiecare – si ne ajutam spunandu-ne unul altuia unde greseste fiecare.

Familia Campean, Piracanga, Brazilia
Care ar fi, intr-un singur cuvant, diferenta dintre romani si brazilieni?

Relaxarea.

De ce va este cel mai dor pana acum?

De schi si de branza romaneasca.

Revenind la lucruri mai pragmatice, cum tineti legatura cu cei de acasa? Cum e cu internetul in Piracanga? 

Vorbim cu ai nostri pe skype in fiecare saptamana – asa ca reusim sa ne vedem, macar pe video. Internetul in Piracanga merge cat sa dai mailuri si sa navighezi, sa intretii un blog si un site web, asa ca nu ne plangem. Ne ajuta foarte tare sa putem sa vorbim acasa pe net, altfel ar fi fost tare greu, recunosc.

Am vazut ca sunteti activi online, povesti-ne despre blogurile voastre.

Avem doua – viataprinbalonulroz.ro si wowmamica.urbankid.ro. Viata prin balonul roz e un proiect inceput in 2008, in aceeasi perioada in care ne-am lasat job-urile si functiile avute in Romania si am plecat in lume, si este transpunerea in scris a vietii asa cum o vad eu si a unor trairi si simtiri si intelegeri extrem de personale si de puternice, pentru mine. Sub acelasi brand am scris o vreme pentru Adevarul si blogul are destul de multa notorietate. De curand am inceput scrisul si pe cel de-al doilea blog, Wow, Mamica! – cu care o sa intram in curand si aici (nota red.: la data publicarii interviului, mutarea a avut deja loc), pe Urbankid.ro – un blog despre parenting, provenit din cele intelese, experimentate si traite de noi doi, impreuna cu Sasha, pana acum. E un blog in care cautam sa impartasim cu cei de acasa – care simt la fel ca si noi ca paretingul este o treaba care se face din inima proprie, si nu din reguli stabilite de altii – trairi ale noastre si ale altora la fel de inimosi ca si noi, in materie de crescut copii cu iubire neconditionata, dedicare totala, comunicare non-violenta si respect.

Familia Campean, Piracanga, Brazilia
Si in final, cate cuvinte despre UrbanKid.ro?

In primul rand, bine te-am gasit, UrbanKid! Si multumesc din suflet pentru deschiderea catre proiectul Wow, Mamica! La cat mai multi cititori si la cat mai multi parinti constienti, asta iti doresc! Si ma bucur tare ca se poate citi in limba romana si alt fel de informatie despre cresterea copiilor decat chestiile alea ingrozitoare care circulau pe forumurile de mamici! Bine te-am gasit, sa ai succes si sa iti faci cu bine misiunea de trezire a parintilor!

Daca aveti intrebari pentru Laura si Florian lasati-le mai jos in comentarii si, acum ca ii avem deja in sufragerie, vom incerca sa ii aducem si aici sa va raspunda.