Care să fie motivele, dar mai presus de asta care să fie rezolvările?
Nici copiii nu au timp! Dacă vorbim mai ales despre copiii ceva mai mari, care sunt deja la școală, acest lucru chiar nu ar trebui să vă surprindă. Numărul mare de ore de la școală, plus temele de acasă, dacă mai au și ceva cursuri sau activități ce au loc la finalul cursurilor fac să treacă ziua cât ai clipi. Din păcate, de multe ori ei nu mai au timp nici să se joace, d’apăi să ne ajute la treburile prin casă. Care ar fi soluția? Rugați-i să vă ajute la final de săptămână sau în timpul vacanțelor ori la lucrurile care se termină repede și nu atunci când se joacă sau când fac cu totul altceva. Așa cum noi ne dorim ca timpul nostru liber să ne fie respectat de către ceilalți, așa ar trebui să ne gândim și noi atunci când vine vorba despre timpul lor liber.
Dacă la început, atunci când copiii au doi, trei ani ne gândim că decât să-i învățăm pe ei să ne dea o mână de ajutor, atunci când ei cresc ne-am obișnuit deja să nu îi mai rugăm nimic sau s-au învățat ei că putem face totul singuri. Interesant este faptul că atunci când copiii sunt micuți iubesc să ne ajute, pentru că totul este privit ca joacă și nu ca pe un “task”, plus că momentele în care lucrați cot la cot sunt de neprețuit pentru că ajută la realizarea unei legături speciale. Concluzia? Dacă vor să ajute, lăsați-i oricât de mici ar fi, există câte ceva de făcut pentru fiecare.
Așa cum vedem noi munca din casă, așa o percep și ei. Dacă noi spunem pe un ton grav că avem de șters praful, niciodată ei nu vor vedea în asta ceva fun. Soluția? Dați drumul la muzică, trageți aer în piept și zâmbiți mai des, puneți muzică, iar totul o să vi se pară mai simplu și mai disractiv și vouă, deci le veți oferi aceeași impresie și lor.
Vă las cu tot articolul pe ahaparenting.com și eu mă duc să fac curat în casă! 🙂
Sursă foto: woodleywonderworks/ Flickr.com.