Dintotdeauna m-am închipuit mamă de băiat. Nu știu de ce, dar am simțit o mare bucurie când am aflat, din întâmplare, că bebelușul din burtică e băiat. Nu m-aș fi supărat nici dacă era fată, dar cumva mi s-a părut firesc că e băiat. Acum mi s-ar părea ciudat să am o fată. Bănuiesc că mulți părinți simt asta la primul copil. Și totuși suspin după rochițe, pantofiori cu fundițe, clame cu inmioare și păpușele de cârpă cu codițe și tot ”arsenalul” de drăgălășenii cu care vin fetițele… Cine știe?!
Revenind la băiatul din dotare, de când am citit Rețete de jocuri a lui Larry Cohen îmi pun întrebări legate de creșterea băieților. Totul a pornit de la stilurile de joacă și jucăriile preferate. Aici sunt clare diferențele față de fete. Băieților le plac mult jocurile care implică mișcare, multă mișcare. Le plac mașinile, utilajele, bețele, pietrele, gângăniile și tot felul de chestii ciudate. Și poate e greu pentru unele mame să se joace așa.
Pe mine mă ajută mult faptul că mi-au plăcut lucrurile astea când eram mică. Dar acum nu sunt un simplu partener de joacă. Îi sunt mamă și, după cum am învățat de la Larry, prin joc îl pot ajuta să înțeleagă mai bine lumea, oamenii și propriul orizont emoțional. Chiar dacă mă distrez cot la cot cu el, trebuie să fiu atentă la semnalele lui, să-i pot prinde din zbor emoțiile și să mă asigur că le procesează spre binele lui, că nu și le reprimă pentru a fi acceptat.
Copiii, dar mai ales băieții, își reprimă deseori emoțiile negative. Asta aud zilnic de la adulții din jur: ”Vai, ce rușine să plângi! Băieții nu plâng!” sau ”Tu ești fetiță de plângi așa? Ce rusine!”. Nu pot să-nțeleg de ce băieții trebuie învățați să fie duri, impasibili, indiferenți. Doar nu-i pregătim să plece la război și nici nu suntem invadați periodic de triburi barbare sau imperii mai puternice. Mai degrabă îi pregătim să fie soți atenți și tați iubitori. Iar pentru asta au nevoie de o viață emoțională sănătoasă, de empatie și disponibilitate afectivă.
Cum protejăm viața emoțională a băieților? Recunosc că încă mă mai gândesc la asta și sper să aflu cât mai multe, spre binele nostru al amândurora. Deocamdată, fac lucrurile care-mi vin cumva instinctiv:
Îl alăptez la cerere în continuare și sper să ajungem amândoi mulțumiți la auto-înțărcare. Despre beneficiile alăptării după un an puteți citi aici o grămadă: http://kellymom.com/ages/older-infant/ebf-benefits/. Iată și recomandările Organizației Mondiale a Sănătății.
Dormim împreună încă din prima zi. Beneficiile acestui aranjament, în afara trezirilor absolut delicioase, găsiți aici: http://www.attachmentparenting.org/support/articles/artbenefitscosleep.php.
Nu-i descurajez plânsul distrâgându-i atenția sau certându-l, ci îl accept și îi arăt asta ținându-l în brațe și mângâindu-l ușor. Încerc să verbalizez ce bănuiesc eu că simte: ”Ai căzut și acum te doare genunchiul. Vrei să spui cât de tare te doare, nu? Spune-mi…”
Încerc să nu-i spun ”asta e de fetiță” ”cealaltă e pentru băieței”, ”tu ești băiat, nu faci cutare”. Pare interesat de păpuși, dar pe mine nu mă sperie treaba asta. Bănuiesc că-i o curiozitate care nu durează, așa că n-am de gând să-l descurajez.
Nu limitez pupicii, îmbrățișările, ținutul în brațe (chiar dacă uneori mai negociez, căci 11 kg nu-s puține), toată când și cât sunt dorite de el, bineînțeles. Nu mă tem de răsfăț și, oricum, afecțiunea sinceră nu e răsfăț, e o nevoie de bază, chiar și la băieți.
Dar pe măsură ce va crește, voi avea mai multe de învățat despre cum să-l ajut să-și trăiască emoțiile în mod sănătos. De aceea m-a bucurat mult vestea primită de la prietena mea, Otilia, pe care v-o amintiți sigur pentru cât de frumos se joacă și ne învață și pe noi să ne jucăm. E o veste bună pentru toți părinții de băieți: pe 21 și 22 septembrie au loc conferințele lui Michael Thompson, doctor în psihologie, consultant şi terapeut specializat pe copii şi familii, speaker internațional.
El se numără printre primii autori de renume care au scris despre creșterea băieților:
“Raising Cain – Protecting the Emotional Lives of Boys” (scrisă împreună cu Dan Kindlon) – carte ce va fi tradusă în limba română și va putea fi cumpărată la conferință
“It’s A Boy! Your Son’s Development from Birth to Age 18”
“Speaking of Boys. Answers to the Most-Asked Questions About Raising Sons”
În cărțile lui, Michael Thompson pledează pentru ”alfabetizarea” emoțională a băieților și le pune la dispoziție părinților mijloacele prin care pot proteja viața afectivă a băieților. Mai multe despre ele puteți citi în secțiunea dedicată titlurilor sale.
Conferința se întinde pe două zile și cuprinde multe teme interesante, despre care vă voi mai povesti. Acum mă rezum la creșterea sănătoasă a băieților și vă fac poftă cu programul de sâmbătă după-masă, 21 septembrie 2013:
| Temperamentul Activ al Baietilor | |
| Pauza de ceai, cafea | |
| Baietii carora nu le Place Scoala; Baietii Dezorganizati | |
| Pauza de ceai, cafea | |
| Cum le Vorbim Baietilor | |
| Autografe de la Michael Thompson pentru cartile „Raising Cain: Protecting The Emotional Lives of Boys” si „Best Friends, Worst Enemies” |
Mai multe detalii despre după-amiaza de sâmbătă găsiți pe pagina dedicată. Despre conferință vă voi mai povesti în articole viitoare.
Multumesc mult pentru informatii si pentru ceea ce faci .Mult spor!
Multumesc! Chiar am nevoie de spor, stau asa de prost cu timpul. 🙂
Felicitari pentru blog,Andreea!
Multumim ca scrii despre asta si ca ne vei mai povesti si in articolele viitoare.Si eu sunt mama unui baietel de varsta lui Pavel(tot 11 kg are si el), si eu sunt profesoara de romana, pe zi ce trece tot mai dezgustata de tot ceea ce se petrece in invatamantul romanesc.Nu am insa suficient curaj sa renunt si stiu…e trist…
Referitor la prestatia ta in cadrul emisiunilor televizate, nu pot decat sa-ti spun ca a fost impecabila, fapt care mi-a atras atentia si m-a determinat sa intru pe blogul tau.Am citit pe nerasuflate o serie de postari, atat cat mi-a permisul timpul, insa voi citi in continuare.Cred cu tarie in puterea cuvantului tau,cel putin pe mine m-au pus pe ganduri multe din cele discutate aici si sunt mai mult decat convinsa ca poti schimba mentalitati.Continua ceea ce faci, esti o persoana deosebita.
Mulțumesc mult, Daniela! Venind de la un profesor practicant, feedback-ul tău înseamnă mult.
Legat de sistem, cred că am mai scris pe undeva, dar repet: eu nu am avut tăria, răbdarea și energia necesare pentru a rămâne în sistem, însă știu persoane minunate care fac mult bine copiilor fiindu-le profesori. Dacă simți că poți trece peste constrângerile școlii pentru a le fi alături copiilor, poate ar trebui să rămâi. Sigur îi poți ajuta, fiincă ei inevitabil vor trece prin școală și orice adult care-i respectă și-i ascultă le va fi de mult folos.
Ii crestem asa cum ii vrem mai tarziu. Doar ca nu numai baietii fac lucrurile enumarate mai sus. Stiu fete care eclipseaza orice baiat de aceeasi varsta. Exista o linie fina intre etichetare si educatie. 😉
Generalizarea era voită, pentru a putea vorbi despre creșterea băieților. Eu însămi eclipsam băieții când era mică la tot ce însemna fugă, cățărat, murdărit etc. Doar că, în general, joaca de genul ăsta e mai degrabă teritoriul băieților. Oricum, joaca era doar un punct de pornire pentru discuția despre băieți și cel care mie personal mi-a adus în vedere posibilele dificultăți pe care le-aș putea avea ca mamă în a mă conecta emoțional la un băiat.
Da? Bine…. Eu am fata si o fac soldatu’ universal. Uite asa! sic!
Dragut 🙂 Si eu am un baiat ceva mai mare (14-15 kg). Si eu l-am alaptat pana peste 12 kg si dormim ca ursii, toti intr-un barlog. Ma ajuta si nu ma ajuta ca sunt psiholog, dar cred ca baietii au dreptul la lacrimi, la a tine bebelusi in brate si la a conduce masini, ca si fetitele. Pana la urma ii pregatim sa fie parinti extraordinari, nu? Nu imitatii macho-televizate de barbati puternici! Ura pt mame care schimba lumea si baietii! 🙂
Mulțumesc pentru comentariu! Puterea o văd cel mai bine tocmai la bărbații care nu se rușinează cu propriile emoții, care țin în brațe un bebeluș care plânge fără a încerca să-l paseze mamei și multe altele de acest gen. Te înțeleg când spui că te ajută și nu te ajută că ești psiholog. Așa e la mine cu pregătirea pedagogică. 😉
Buna,
Eu stiam ca evenimentul cu M. Thompson e pe 21-22 sept, sambata e 21 septembrie 🙂
In rest, de acord cu tine in tot ce ai scris mai sus!
🙂 Multumesc mult ca mi-ai atras atentia. A fost o scapare din partea mea.
Multumesc ca ai povestit de evenimentul nostru, Andreea!