Am găsit aici un articol în limba engleză al lui Jerry Mintz[1], care inventaria 10 dintre semnele faptului că e nevoie să cauţi o alternativă la şcoala de stat în care învaţă copilul tău. M-am gândit că un astfel de articol le-ar fi foarte util părinţilor români, însă numai dacă sunt pregătiţi să ia în serios problemele cu care se confruntă copiii. De multe ori tindem să luăm în râs problemele lor, comparându-le cu propriile noastre necazuri.

Doar pentru că sunt mici, le considerăm şi problemele ca fiind mici, ceea ce este atât de crud. Chiar nu ne amintim cât au durut acea căzătură serioasă cu bicicleta, prima jucărie dragă pierdută sau stricată, prima ceartă cu cel mai bun prieten?

Aşa cum ne doare fiecare lacrimă a copilului, ar trebui să ne doară fiecare dezamăgire a lui, fiecare ceartă pe care nu ştie s-o rezolve, fiecare nedreptate pe care o suferă şi fiecare clipă în care bucuria lui de a descoperi lumea se stinge.

În continuare, citez o parte din articolul lui Jerry Mintz:

Cum știi când este timpul să cauți o altă abordare educațională pentru copilul tău?

Iată câteva dintre semne:

1. Copilul tău spune că urăște școala? Dacă da, atunci ceva este probabil în neregulă cu școala, deoarece este în natura copiilor să învețe. Când sunt mici abia poți să-i oprești să învețe. Dacă fiul/fiica tău/ta spune că urăște școala, ascultă-l/ascult-o.

2. Copilului tău îi este greu să privească în ochi un adult sau să interacționeze cu copii mai mici sau mai mari decât el/ea? Dacă da, atunci e posibil ca el/ea să fi devenit ”socializat” cu acel grup restrâns cu care copiii interacționează de obicei în cadrul școlii și să piardă abilitatea de a comunica cu un grup mai larg de copii și de adulți.

3. Copilul tău pare fixat pe anumite mărci vestimentare și pe haine la modă pentru școală? Acesta este un simptom al  superficialității de care suferă abordarea școlii tradiționale, care îi determină pe copii să  se bazeze pe mijloace externe de comparație și acceptare, în dauna valorilor profunde.

4. Copilul tău se întoarce de la școală obosit și prost dispus? Acesta este un semn sigur că experiența lui educațională nu este stimulatoare, ci obositoare.

5. Copilul tău se plânge acasă de conflicte pe care le-a avut la școală sau de situații nedrepte la care a fost supus? Aceasta arată că școala nu are un bun procedeu de rezolvare de conflicte și de comunicare.

6. Copilul tău și-a pierdut interesul în exprimarea creativă prin artă, muzică și dans? Acestea nu sunt în general încurajate în sistemul tradițional de școlarizare și nu sunt prețuite. Sunt considerate secundare domeniilor ”academice”. În unele cazuri, nu se mai oferă cursuri pentru aceste discipline. Acest fapt tinde să distrugă talentele și abilitățile naturale ale copiilor.

7. Copilul tău nu mai citește și nu mai scrie  din plăcere? Face decât ceea ce i se cere ca temă și se refugiază în activități de evadare? Acesta este un semn că activitățile spontane nu sunt prețuite în școală și că el/ea își pierde creativitatea.

8. Copilul tău își amână temele până la  ultimul minut? Aceasta arată că temele nu sunt interesante, nu-i satisfac nevoile și tind să-i distrugă curiozitatea naturală.

9. Copilul tău povestește acasă lucrurile interesante care i s-au întâmplat la școală în acea zi? Dacă nu, probabil că nu i se întâmplă nimic interesant la școală. Ai vrea să continui să lucrezi dacă așa ar fi la tine la serviciu?

10. S-a întâmplat ca personalul medical sau consilierul școlii să-ți sugereze că fiul/fiica tău/ta suferă de o boală ciudată, numită prin 3 litere, cum ar fi ADD, și că ar trebui să ia Ritalin sau alte medicamente? Eu susțin că este mai probabil ca școala să fie bolnavă de SDE – Sindromul Deficitului de Educație și este timpul ca fiul/fiica tău/ta să scape din această situație!

În cazul în care copilul tău arată câteva dintre aceste caracteristici este timpul să cauți o alternativă.

Aş zice că aproape toţi copiii din România manifestă cel puţin unul dintre aceste semne. Din păcate, alternative autentice nu prea există. Este datoria noastră, a tuturor, să le construim.