Anul trecut am scris despre Moș Crăciun și despre cum, dacă alegem să-i încurajăm pe copii să creadă în el, ar fi bine să-i scutim de condiționări și amenințări.


Anul acesta veți crede că m-am transformat într-un adevărat  Grinch (scuze, însă n-am găsit echivalentul românesc). Cred că totul a început cu postarea Dianei despre consumism și marketing agresiv. Și-a culminat cu un articol cules de pe facebook despre efectul excesului de jucării asupra copiilor.

Poate și vizita la hypermarket de-aseară m-a făcut să mă gândesc serios la treaba asta cu Crăciunul și darurile. Da, știu ce se spune: nu-i despre daruri, e despre generozitate, căldură, împărtășire. Ce bine-ar fi! Însă, din păcate, Crăciunul nu prea e despre toate astea. Mai ales pentru copii. Cred că pentru majoritatea, totul se rezumă la cadouri. Asta așteaptă, asta visează, asta speră: să primească tot ce-au scris pe listă sau în scrisorica pentru Moș Crăciun. Și nu-i putem învinovăți, din moment ce noi începem încă din primul an de viață să-i învățăm așa. Cu cele mai bune intenții, desigur, însă fără să ne gândim prea mult dacă efectul va fi într-adevăr cel sperat.

Nici eu nu mă gândeam la asta înainte. Abia așteptam să umplu sacoșele cu cadouașe pentru cei dragi. Asta înainte să decid ce iau pentru fiecare și să purced la drum, căci treaba asta cu cadourile nu-i nici simplă, nici așa plăcută, nu vi se pare? Cozile, nebunia, aglomerația, prețurile, nesiguranța (”O să-i placă?”, ”O să-i vină?”), toate reușesc uneori să mă scoată cu totul din spiritul Crăciunului și numai veselă și înțelegătoare nu mai sunt.

Iar cu jucăriile e chiar de coșmar. Sunt nenumărate, care de care mai frumos ambalate și prezentate cu toate ”caracteristicile” lor. A, și făcute să se strice cât mai repede ca să fie înlocuite repede și, mai nou, atașate la ”colecții” ca nu cumva să aștepți până la celălalt Crăciun ca să dai iama în magazin. Găselnița asta cu colecțiile e isteață, zău. Mai ales pentru că știm cât de repede se plictisesc copiii de ele. Destul de repede încât să vrea imediat altele, la fel, dar nu chiar, pentru că ”uite, mama, aia e verde și are aripioare”. Ce contează că-i exact aceeași porcărioară de plastic pe care-a aruncat-o în colțul camerei după o jumătate de oră? Lui i se pare că cea din pliant e altfel, mai frumoasă, mai interesantă. Marketing-ul isteț al adulților care conduc compania respectivă îl prinde în mreje instantaneu.

Am ajuns să credem că nivelul de trai al unui copil se măsoară în cantitatea și varietatea jucăriilor pe care le-a adunat de-a lungul anilor și în mulțimea pachetelor care i se înghesuie sub brad sau pe masă, de ziua lui (destule încât să aibă nevoie de o cameră a lui și de corpuri de mobilă speciale pentru a le depozita). Și că suntem cu atât mai buni ca părinți cu cât furnizăm un flux continuu de jucărele cât mai ”la modă”.

Poate mulți vor spune ”totuși, e Crăciunul, cum să nu primească copilul cadouri?!”. Așa că îi întreb de ce TREBUIE să primească cadouri? E doar un obicei pe care îl întreținem noi, adulții, poate din nostalgie, poate din dorința de a infuza puțină ”magie” în viața de zi cu zi. Nu cred că pentru copii e nevoie de daruri, Moș Crăciun și brad împodobit ca să simtă că viața e magică și frumoasă, că sunt iubiți și înconjurați de veselie. E suficient să-i ascultăm, să petrecem timp cu ei, să-i implicăm în viața noastră.

Iar jucăriile pot fi mult mai puține, mai simple și mai rezistente. Din materiale naturale, fără baterii, luminițe și telecomenzi. Puține, ca să nu treci blazat de la una la alta și să nu știi ce să alegi. Simple ca să te joci cu ele în multe feluri, nu să-ți joace ele în fața ochilor. Rezistente ca să facă față noilor jocuri și întrebuințări.

Cu ce putem întreține spiritul sărbătorilor în locul cadourilor? Cu timp petrecut în familie gătind, confecționând decorațiuni din materiale naturale și ieftine, jucând diverse jocuri (nu, nu pe calculator sau televizor), cântând, dansând, plimbându-ne prin zăpadă, făcând un om de nea, povestind întâmplări hazlii din familie, urmărind un film bun sau un documentar interesant, ascultând povești sau inventându-le.

Vă las în compania câtorva articole interesante despre efectul prea multor jucării asupra creativității și imaginației copiilor. Poate vă vor inspira să ieșiți din magazine cu mai puține daruri sau măcar cu unele mai utile.

What Too Many Toys Can Do

When Toys Take Over

Do Your Kids Have Too Many Toys?

My Kids Have Too Many Toys – Why the holidays make me overspend

Crăciun fericit tuturor! (cu sau fără cadouri 🙂 )