Cei de la Academia Heidi, care e un centru educațional din Brașov, au inițiat o campanie interesantă – Alternative există!  – prin care încearcă să aducă la cunoștința părinților paleta de alternative educaționale la care se pot raporta în alegerea unui drum pentru copiii lor. După ce au abordat sistemele Montessori și Waldorf, apoi homeschooling-ul, s-au gândit la ”cireașa cireșei de pe tort”, ca să-i citez, adică unschooling. Și mi-au propus să le răspund la câteva întrebări bine alese. Desigur că am acceptat și am răspuns cum m-am priceput, dar mai bine vă las pe voi să judecați:


fbphotoAcademia Heidi: Știm că probabil ai auzit această întrebare de multe ori deja. Totuși, de ce unschooling?

Andreea: Într-adevăr, aud des această întrebare de la cei cu care discut prima oară despre educația acasă (homeschooling) și, în special, despre unschooling sau, mai pe înțeles, despre varianta nestructurată a educației acasă. Voi răspunde în două straturi și sper ca astfel să vă dau și o idee despre ce este unschooling-ul în relație cu educația acasă.

Mai întâi, de ce educație acasă și nu școală? Mai ales dacă ești, ca mine, fost elev premiant și student printre primii din serie, la Facultatea de Litere din București? Am înșirat toate acestea nu ca să mă laud, mai ales că nu am excelat cu adevărat decât la a face ce se cerea de la mine, ci pentru a clarifica faptul că nu am cine știe ce sechele sau frustrări legate de experiența mea cu școala. Am fost mereu un elev bun și apreciat de profesori, căci asta au insistat părinții să fiu încă de mică. Și nu pot să zic că mi-a displăcut. Când dădeam de ceva care chiar mă interesa, învățam cu plăcere. În rest, îmi convenea tipul de învățat care mi se cerea: nu mă deranja să rețin fapte și lucruri ca să le redau la ascultat sau în lucrări. Cât a rămas din tot ce mi-am îngrămădit în minte mă încredințează că în mare parte era vorba de balast informațional.

Atât de mult îmi convenea școala, încât am decis să devin profesoară de limba și literatura română la o școală generală. Iar aceasta a fost experiența care m-a marcat și m-a adus față în față cu educația acasă. Iluziile mele despre cum voi schimba experiența școlară a copiilor au pălit rapid și, confruntată cu realitatea că nu pot să scap de elementele despre care intuiam că sunt nocive (programa supraîncărcată și irelevantă, notarea, evaluarea standardizată, competiția și multe altele asemenea), am renunțat după un an. De fapt, abia am terminat anul acela, fiindcă eram demoralizată complet, dar n-am vrut să adaug la greutățile copiilor.

Dar cum educația era bine înfiptă printre pasiunile mele, am căutat alternative. Trebuia să existe altceva, un sistem, un concept care să semene măcar a educație autentică. Am aflat mai întâi de școlile libere (cum este, de pildă, Summerhill) și apoi de educația acasă. Deși recunosc imensa valoare a celor dintâi, educația acasă mi s-a părut mai apropiată de ceea ce aș fi vrut să-i ofer propriului copil. Iar când acesta a venit, câțiva ani mai târziu, n-a făcut decât să-mi confirme intuiția.

 

Interviul integral îl puteți citi, desigur, pe academiaheidi.ro.