Am dat peste un articol de Alfie Kohn în timp ce căutam informații și argumente despre inutilitatea temelor pentru acasă și i-am scris pentru a-l întreba dacă-l pot traduce. Mi-a răspuns surprinzător de repede și foarte politicos că pot traduce oricare dintre articolele sale.

Alfie Kohn s-a născut pe 15 octombrie 1957, în Miami Beach, California. Este o voce importantă a educației progresive și a criticat multe dintre aspectele tradiționale ale creșterii copiilor, ale școlarizării, ale managementului și ale societății americane. Bineînțeles, toate acestea i-au atras dezaprobarea celor care apără practicile pe care el le condamnă, cum ar fi utilizarea competiției, disciplina convențională, testele standardizate, notele, temele pentru acasă și condiționarea prin pedepse sau recompense.

Ideile lui despre educație pot fi descrise drept progresive, iar printre influențele sale se numără John Dewey și Jean Piaget. Perspectiva lui asupra învățării este una constructivistă, considerând că cel care învață nu absoarbe în mod pasiv niște informații, ci participă activ la construirea sensului. Prin urmare, învățarea ar trebui, conform lui Kohn, să se întâmple ”în context și cu un scop”. De asemenea, el consideră că elevii ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toate aspectele învățării: organizarea clasei, structura programei, activitățile de învățare etc.

În privința managementului clasei și a disciplinei, Kohn arată că ceea ce se dorește în școli deocamdată este supunerea elevilor și nu sprijinirea lor pentru a rezova problemele într-un mod responsabil și empatic. Nici temele nu au scăpat :), fiindu-le subliniate efectele negative și demitizate avantajele, academice sau de altă natură.

Părinții ar putea afla din Unconditional Parenting sau Punished by Rewards că în fiecare situație este nevoie să se țină seama de scopul pe termen lung, acela de a-i ajuta pe copii să devină oameni responsabili și empatici, și nu de cel pe termen scurt, cum ar fi obediența. Pentru aceasta ar trebui să renunțăm la condiționarea prin pedepse și recompense și să nu ne mai concentrăm doar asupra comportamentului. Ar fi mai bine dacă am încerca să vedem valorile și nevoile din spatele purtării copilului.

Unul dintre cele mai cunoscute articole, Five Reasons to Stop Saying ”Good Job!”, arată că lauda, ca orice alt motivator extrinsec, tinde să submineze devotamentul copiilor față de lucrurile pentru care sunt lăudați, pentru că mută accentul de pe plăcerea de a le face pe o recompensă externă. De fapt, spune Kohn, întărirea pozitivă este la fel de nocivă ca cea negativă, pentru că reprezintă un mod condiționat de a crește copii, în care iubirea părintelui depinde de supunerea copilului.

Câteva citate:

The real alternative to being Number One is not being Number Two; it is dispensing with rankings altogether. – No Contest

It doesn’t matter how motivated students are; what matters is how students are motivated. – “The Dangerous Myth of Grade Inflation”, Chronicle of Higher Education

Rewards and punishments are not opposites at all; they are two sides of the same coin. And it is a coin that does not buy very much. – Punished by Rewards

Children learn how to make good decisions by making decisions, not by following directions. – The Homework Myth

The value of a book about dealing with children is inversely proportional to the number of times it contains the word behavior. When our primary focus is on discrete behaviors, we end up ignoring the whole child. – “Unconditional Teaching”, Educational Leadership

Dacă aveți curiozitatea să aflați ce i se reproșează lui Alfie Kohn, citiți aici, însă vă recomand să vă uitați și la replica acestuia.

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=DUKLOI2acZo]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=QQesSzkZW4s]

[youtube=http://www.youtube.com/watch?v=PRE2gqjQx5Q&feature=related]