Dacă dăm un search pe DEX cu “educator” aflăm că înseamnă “EDUCATÓR, -OÁRE, educatori, -oare, adj., subst. 1. Adj., s. m. și f. (Persoană) care educă copiii, tineretul (în școli); profesor, învățător. 2. S. f. Persoană cu o pregătire specială care se ocupă de educația copiilor preșcolari (în cămine și în grădinițe). – Din fr. éducateur, lat. educator, -oris.” Dacă ne gândim mai bine știm sigur cu toții că a fi un educator bun înseamnă multe alte lucruri, iar curajul este întotdeauna pe primul loc.
Semne de întrebare – un bun educator are mereu semne de întrebare cu privire la materii, la sistemul de învățământ, la ceea ce ascultă și văd elevii, la cum învață, cum sunt testați și nu numai. Ce însemană o temă bună pentru acasă? Ce înseamnă un test corect? Cum personalizez testele pentru fiecare elev în parte? Ce înseamnă o notă bună și cum poate un elev să ia o notă bună? Cum se realizează o lecție interesantă și cum descoperă elevii și nu învață doar niște simple informații pe termen mediu sau lung? Un bun profesor nu este mulțumit doar pentru că elevii săi au luat note mari la teste și sunt atenți la clasă, ci încearcă mereu să îmbunătățească ceea ce are deja și se întreabă dacă testele sunt bune, nu dacă notele sunt ridicate sau nu.
Responsabilitatea și cine este de vină pentru rezultate? Atunci când există o problemă oamenii tind să o paseze celor cu grad mai jos decât ei la locul de muncă și nu numai. Ce face un profesor demn de laudă? Își asumă responsabilitatea chiar și atunci când la prima vedere lucrurile par altfel. Un profesor din San Diego de exemplu spune așa: “If a child starts to act up, I ask myself: ‘How have I failed this child? What is it about this lesson that is leaving her outside the learning? How can I adapt my plan to engage this child?’ I stopped blaming my children.” Așa-i că sună corect și demn de un educator?
Schimb de roluri? Este nevoie de mult curaj ca adult să recunoști că nu le cunoști întotdeauna pe toate. Dacă mai punem la socoteală și că ești profesor atunci curajul ar trebui să fie dublu, dar fără a întreba copiii ce vor ei să învețe și cum, fără un schimb de roluri constant (măcar la nivel intuitiv) rezultatul nu va fi cel așteptat. Cu toții ne dăm seama că nu este ușor ca educator să recunoști că sunt multe situații în care educatorii învață de la copii și nu invers, dar asta înseamnă evoluție și relevanță în rezultate.
Textul de mai sus a fost inspirat de unul mult mai amplu ce ar trebui citit de educatori, părinți și nu numai pe edweek.org.
Surse foto: Lucélia Ribeiro/ Flickr.com și Steve Snodgrass/ Flickr.com.
