Există părinți care nu se implică suficient în viața și activitățile copiilor lor. Și acesta nu este un lucru de dorit, firește. În extrema cealaltă sunt părinții care sunt prea mult în viața copiilor, le coordonează (sau conduc) copilăria și adolescența. De la notele și rezultatele pe care le obțin la școală, la extra-activitățile în care copiii trebuie să se implice pentru a intra la un colegiu de renume și pentru a avea acces la un anume tip de carieră, de dorit, firește. Niciunul dintre aceste stiluri de parenting nu sunt benefice copiilor. Pentru că ei, înainte de toate, au nevoie să își trăiască copilăria și să învețe și să experimenteze în ritmul lor.
Au nevoie de iubire necondiționată, în primul rând. Pentru că prin iubirea necondiționată a părinților învață să se iubească pe ei înșiși, apoi pe ceilalți, din jurul lor. Și au nevoie să li se dea și responsabilități, începând de la cele mai mici lucruri de făcut acasă, alături de părinți. Iubire necondiționată și responsabilizare? Cam asta zice unul dintre cele mai extinse studii asupra succesului profesional, efectuat în Statele Unite.
Vă invit să o vedeți pe Julie Lythcott-Haims, fost Decan la Standford, într-un video de la TED Talks Live, vorbind despre stilul de pareting elicopter și despre cum, din dorințele noastre asupra copiilor de A FI, de A DEVENI, de A AVEA ajungem să vedem copiii ca pe niște bonsai pe care TREBUIE să îi modelăm în a deveni oameni, după cum credem noi că ar trebui să fie ei, la vârsta adultă și ce cariere ar trebui să aibă.
0 comentarii