Prea multă grijă? Prea multe pericole? Nu știu cum să răspund la aceste două întrebări, dar pe măsură ce mă gândesc la copilăria mea îmi dau seama că ai mei părinți chiar m-au lăsat să fiu în destul de multe situații care acum par de neimaginat.
De exemplu: mai știți voi cum arătau leagănele noastre? Al meu cel puțin avea o bucată de lemn (tăiată de bunicul dintr-un cireș pe care-l avea în spatele casei) și două sfori mai groase legate de streașina casei. Cea mai mare bucurie era când ajungeam să mă dau cu leagănul atât de sus încât eram paralelă cu cimentul (pentru că nu aveam iarbă sau ceva moale sub leagăn, ci o bucată mare de asfalt). Nimeni nu-și punea problema că mă voi răni, deși am făcut-o de muuulte ori. Acum dacă leagănul nu este din plastic și dacă se poate mișca la mai mult de 30 de grade de sol deja toată lumea își ridică sprâncenele în semn de întrebare.
Voi prindeați broaște când erați mici? Eu plecam zilnic spre un lac din apropierea casei bunicilor și nu mă întorceam acasă până nu prindeam zeci de libelule și broaște, dar niciodată nimeni nu mi-a zis nimic de salmonela, ba chiar pot să jur că nici nu știam ce e aia.
Plecam din casă dimineața după micul dejun și ajungeam seara plină de noroi și înfometată. Eram întrebată cu cine m-am jucat și pe unde am mers, dar niciodată nu mi s-a spus că trebuie să evit anumiți copii sau că trebuie să stau doar în fața casei, pentru că e periculos să mă aventurez prin alte părți.
Apropo de plecat din casă, la grădiniță mă duceam singură și tot singură mă întorceam. Îmi ofeream pachețelul câinilor și pentru că mi se părea că le era frig le ofeream și căciula și fularul meu pe care le luau și fugeau, așa că mă întorceam acasă tremurând. Câți părinți își lasă acum nu copiii de grădiniță, ci copiii care au ajuns deja în clasele primare să plece și să se întoarcă singuri acasă?
Sunt convinsă că mai sunt multe de povestit, dar aș fi tare bucuroasă dacă ne-ați spune chiar voi despre copilăriile voastre și despre ce făceați atunci și nici prin cap nu vă trece să-i lăsați pe ai voștri să le încerce acum. Știu că sunt alte vremurile, știu că acum e mult mai periculos pentru un copil să umble singur pe străzi decât era când eram noi mici, dar mai știu și că am învățat multe din toate căzăturile, întâmplările și pățaniile prin care am trecut…
Sursă foto: mikebaird/ Flickr.com.