De cateva zile am cazut pe ganduri. Sunt intr-o stare de asteptare, de analiza, de intrebare… Apogeul l-am atins ieri dupa doua nopti agitatie ale domnisoarei si doua zile cu recorduri de ne-somn (tot ale ei…). Acum parca sunt mai bine. E si o lege a compensatiei…azi noapte a fost mai mult decat ok iar acum deja doarme (singura si fara interventii) de o ora si jumatate, ceea ce e chiar INCREDIBIL…
Dar sa revenim ca nu vreau sa povestesc despre dormitul sau ne-dormitul Ioanei …
Chiar ma gandesc de unde pana unde starea asta si incarcarea si apasarea si gandurile peste ganduri…
Ieri am avut o ora de pauza (bunica a scos fata la plimbare – nu s-a mai intamplat asta de vreo 2 luni…) din care jumatate (din pauza) am stat cu ochii in tavan, fara sa fac nimic, fara sa vorbesc, fara sa dorm, fara sa ascult nimic…doar asa, un stat pur si simplu si vraistea de ganduri prin cap.
Chiar ma gandeam ca in urma asteptarii o sa se intample ceva, se pregateste ceva. De obicei dupa o perioada de agitatie interioara si apasare exterioara urmeaza ceva important, constientizari, idei, rezolvari. Si cam asa, au inceput sa apara. Apoi mi-am adus aminte ca peste cateva zile este eclipsa. Pe 15 ianuarie, eclipsa inelara de Soare, ce mai lunga a mileniului (sau asa ceva…). Si o eclipsa de soare inseamna: “energii noi de o intensitate mult mai mare asociate cu noi inceputuri, uneori aceste inceputuri pot fi radicale, este ca si cum incepi sa scrii un nou capitol in viata ta, alegi o noua directie, o noua viata.”
Deci asa… chiar se intampla ceva si n-am luat-o eu razna chiar rau.
Sper sa fie cat mai lina trecerea asta catre ceva-ul nou din viata noastra, sa fie cat mai usoara si cat mai plina de iubire.
