Little miss dintotdeauna a fost o vorbareata. Intr-una bodogane si babaluieste si chichiluieste si ce alte sunete complexe mai scoate ea. Chiar ai impresia ca zice foarte multe, intr-o limba necunoscuta pe Pamant pana acum. Toata lumea se grabeste sa o invete sa vorbeasca. Si prin familie si pe strada toti se simt datori sa invete copilul care la 1 an si 4 luni inca nu face propozitii si nu pronunta corect nu stiu cate zeci de cuvinte ar trebui sa pronunte.

Insa noi suntem foarte bucurosi sa o auzim pe limba ei. Desi zice diverse ca mama, (mai nou:) tati, pa-pa, papa, apa, cachi (caca), ou, bau, hai si alte sunete, mai mult sau mai putin fidele de animale, ea are un limbaj propriu: de ex achi inseamna aici, aca inseamna asta si altele din astea. Nu sunt foarte multe dar noi ne distram tare si chiar nu ne grabim sa o facem sa vorbeasca si nici nu-i repetam cuvinte ca la papagal. Ce m-a surprins acum cateva dimineti a fost ca, vanzadu-l pe domnu’ tata inca motaind pe canapea in sufragerie a zis (mie mi s-a parut foarte clar si chiar in context): ‘tati, ce faci…bauuu...’  Asa ca am ramas sa ma minunez in timp ce ea il pupacea pe tati si incerca sa-l trezeasca… Oare au auzit urechile mele acel ‘ce faci’ sau chiar o fi zis? 😀

Si tot cu tati ii place sa manance iaurt cu paine 🙂

tati si ioana