Va ganditi ca poate are legatura si cu umezeala de afara …doar partial. Dar eu stau si cuget care din cele doua categorii de verze mi s-ar potrivi cel mai bine in perioada asta.

Daca ma intreaba cineva cum mai sunt zilele astea…primul gand care imi vine in minte este ca … ‘sunt varza’. E ok – asa din cand in cand, nu poti tot timpul sa razi sau sa fii happy, nu? Eu inca astept sa avansez de la statul de ‘varza’ si vad ca nu-mi iese.

In casa, pe langa marea dezordine, little miss se impune din toate cotloanele. Aproape ca plange, aproape ca urla, mai mult maraie. Iar nervii mei cedeaza incet incet dar sigur (daca mi-ar fi spus cineva ca perioada colicilor o sa fie una dintre cele mai usoare perioade i-as fi ras in nas cat de galagios as fi putut). Dar…da, regret perioada aceea in care Ioana doarmea noaptea (da, colicile erau doar ziua), doarmea si ziua (in sling chiar si cate 2 ore legat), era cald afara, ieseam la plimbari, ieseam la terase (ca deh, Ioana dormea …). Ce vremuri…

Acum ma intreb oare cum trece ziua.

Donsoarei ii ies dintii. Se pare. I-au iesit 2 si cica ar mai fi cativa (tot deodata si tot jos). Astept cu infrigurare sa-i vad. Intre timp Ioana aproape ca plange, aproape ca urla si maraie toata ziua. Mai ales noaptea. Mai ales cand o imbrac, cand o dezbrac, cand ii schimb scutecul, cand ii scot mucii (acum avem cativa). Mai ales cand mananca (sau de fapt – cand nu mananca). Mai ales cand vrea in brate dar dupa 2 minute vrea pe jos sau vrea pe jos si dupa 2 minute vrea in brate. Mai ales cand ii tai unghiile. Mai ales cand mergem si noi ca oamenii (eu sau domnu’) in locul in care de obicei mergi singur si ii inchidem usa (in nas). Mai ales cand prinde televizorul deschis si dupa 2 minute de vizionare (de reclame mai ales) noi il inchidem brusc. Dar mai ales cand ii e somn si nu poate sau (eu zic cateodata) ca nu vrea sa se culce. Doarme putin si prost. Si eu si mai putin si mai prost. Cand nu se trezestea ea noaptea ma trezesc eu si nu mai pot sa adorm la loc.

Este totusi simpatica atunci cand rade, cand se entuziasmeaza ca ne vede (si scoate asa niste sunete ca de maimutica :D), cand arunca cu jucariile (sau mancarea pe jos), cand sta sub masa, in casa si vorbeste pe limba ei (mai nou are o miscare de cap foarte interesanta cand explica ‘cuiva’ ceva…), cand se ridica in picioare si face pasi pe unde apuca (fotoliu, scaun, canapea), cand incearca sa-si tina echilibrul fara sa se tina de ceva, cand gaseste un cablu sau o bucata de hartie si le molfaie in liniste, cand imprastie toate rufele prin casa (nu conteaza ca sunt in cosul de rufe, pe pat, pe scaun…hainele stau pe jos 🙂 ), cand aplauda sau cand face ‘pa’, cand domnu’ motaie pe canapea in weekend si domnisoara il trezeste cu niste palme pe fata, cand baloseste in ultimul hal dar nu esti prin preajma ei … 😀

Dar toate simpatismele astea nu ma impiedica pe mine sa ma deprim cand vad vremea de afara si ca nu pot iesi din casa (mai mult de juma de ora) sau ca trebuie sa ma ud pana la genunchi prin baltile de pe langa bloc, ca nu pot iesi cu caruciorul prin parc din cauza de balti sau nameti sau ninsoare sau ploaie (este foarte bun mei-tai-ul dar cateodata imi doresc si un carucior), ca fac de mancare si ca fac degeaba (donsoara oricum nu gusta decat cateva imbucaturi din orice i-as da), ca nu ma pot mobiliza sa tin o dieta (cat de cat), ca dupa o sesiune de alaptat imi vine sa mananc 2 checi si un tort, ca nu pot ajunge nicicum la nicio sala de fitness, aerobic sau orice altceva…ah …si cate si mai cate…

Dar pana la urma o sa vina si soarele si primavara si salata verde (varza murata nu o sa mai fie de actualitate) 🙂

o chitara