De cateva zile citesc (pe apucate, ca din cauza asta mi-a si luat cateva zile) un blog tare interesant. E mai mult decat un blog si e mai mult decat viata a doi romani care au ales sa faca altfel, sa fie altfel…adica sa fie ei ca ei si nu ca altii.

Si tot citesc si tot ma gandesc … si reiau din scoarta in scoarta paginile lor … si cateodata parca ma trezesc, alta data ma adancesc in tot felul de vise. Nu, nu ma gandesc acum si (inca) nu visez ca o sa plec si eu intr-un loc paradisiac ca cel in care traiesc cei doi din balonul roz 🙂 Doar ca undeva acolo s-au pus in miscare niste rotite ruginite si prafuite si ma bucur ca s-au pus in miscare si ma intristez ca le-am lasat in paragina.

Mi-a placut mult poezia lui Pablo Neruda descoperita tot pe la ei … si vreau sa o pun integral aici, asa ca pentru inceput de an nou.

Vezi mai jos:

MOARE CATE PUTIN

Moare cate putin cine se transforma in sclavul obisnuintei,
urmand in fiecare zi aceleasi traiectorii;
cine nu-si schimba existenta;
cine nu risca sa construiasca ceva nou;
cine nu vorbeste cu oamenii pe care nu-i cunoaste.

Moare cate putin cine-si face din televiziune un guru.

Moare cate putin cine evita pasiunea,
cine prefera negrul pe alb si punctele pe “i” in locul unui vartej de emotii,
acele emotii care invata ochii sa straluceasca,
oftatul sa surada si care elibereaza sentimentele inimii.

Moare cate putin cine nu pleaca atunci cand este nefericit in lucrul sau;
cine nu risca certul pentru incert pentru a-si indeplini un vis;
cine nu-si permite macar o data in viata sa nu asculte sfaturile “responsabile”.

Moare cate putin cine nu calatoreste;
cine nu citeste;
cine nu asculta muzica;
cine nu cauta harul din el insusi.

Moare cate putin cine-si distruge dragostea; cine nu se lasa ajutat.

Moare cate putin cine-si petrece zilele plangandu-si de mila si detestand ploaia care nu mai inceteaza.

Moare cate putin cine abandoneaza un proiect inainte de a-l fi inceput;
cine nu intreaba de frica sa nu se faca de ras
si cine nu raspunde chiar daca cunoaste intrebarea.

Evitam moartea cate putin, amintindu-ne intotdeauna ca “a fi viu” cere un efort mult mai mare decat simplul fapt de a respira.

Doar rabdarea cuminte ne va face sa cucerim o fericire splendida.

Totul depinde de cum o traim…

Daca va fi sa te infierbanti, infierbanta-te la soare.
Daca va fi sa inseli, inseala-ti stomacul.
Daca va fi sa plangi, plange de bucurie.
Daca va fi sa minti, minte in privinta varstei tale.
Daca va fi sa furi, fura o sarutare.
Daca va fi sa pierzi, pierde-ti frica.
Daca va fi sa simti foame, simte foame de iubire.
Daca va fi sa doresti sa fii fericit, doreste-ti in fiecare zi…

we are each other

Poza: “We Are Each Other“- Christopher David Ryan’s photostream