A fost luna plina. Si pe noapte si pe zi (la noi in casa). Little miss si-a luat talpasita…Tot exersa domnisoara. A facut 2 pasi singurica. Si apoi pauza vreo 2 saptamani. Apoi a mai facut vreo 3 pasi singurica si iar pauza mare. Si intr-o zi a facut mai multi…am zis hopa, stai asa ca se intampla ceva. Si urmatoarea zi deja se invartea prin camera ca cetateanul turmentat si chiuia de bucurie.
Cele 11 luni le-am sarbatorit mergand in public 🙂 (ca eram la cununia unor prieteni si s-a desfasurat pe acolo putin). Tot la 11 luni a fost prima noapte fara Ioana acasa. Bine, ca a fost mai mult o dimineata (noaptea n-am fost acasa) si de fapt au fost putine ore ca m-am trezit cu noaptea in cap (dupa 3 ore dormite cu totul) si m-am dus dupa odor ca altfel lesinam 🙂
A fost o perioada foarte incarcata, in fiecare zi plecam teleleu pe undeva. Ghici ce… donsoara foarte entuziasmata, ii place. Eu ma resimt. Parca nu pot sa tin pasul cu ea. Iar acum, la viteza cu care se misca, chiar ca nu…

iesind pe balcon
– pasiunea ei, balconul –

Am mai fost si cu raceli usoare. Noi suntem mai rau, ni s-a intors guturaiul. Little miss mai cu niste muci razleti, dar e bine in general. N-am stat in casa sa bolim nicio secunda. Ba avem tupeul sa iesim in capul gol pe afara (rectificare, de cand cu soarele incerc sa o invat cu palarie). Ba chiar si in maneca scurta (cred ca se uita lumea la noi ca la circ avand in vedere gecile si caciulile pe care le-am vazut la copii mai mari decat Ioana, de-o seama nu mai zic…)
Din nou cu poseta

In rest, ne facem domnisoare mari 🙂
domnisoara cu poseta