Am mainile libere!  Si pentru asta nu contenesc sa laud si sa ma minunez de beneficiile slingului (poate cand ne mai facem si noi mari…cu blogul  adica…) o sa lansez o leapsa – ce activitati prestati cu copchilul in sling 🙂

Zilele trecute au fost grele. Asta e… Pentru viitoarele mamici – nu va descurajati, cica nu e asa la toata lumea. Eu eram convinsa ca mie nu o sa mi se intample asa ceva. D-asta cred ca am si fost atat de relaxata in sarcina.

Eram de parere ca asa zisii colici de fapt nu exista. Nu stiu acum daca exista sau daca nu…ideea este ca ceva e acolo, nasol, care doare, care face sa sufere (si pe pitica si pe noi, astia marii, care ne vedem cam neputinciosi in fata lor…a ‘colicilor’). Dar cica nu dureaza mult si trec (pana acum am indurat o luna jumate, macar o luna mai rezistam, nu?)

Deja au inceput voci sa se auda cum ca plodul s-a invatat in brate. Pentru ca sufera, plange incontrolabil si neconsolabil, pentru ca e mica si nu stie ce i se intampla (cu atat mai mult sa santajeze/manipuleze), pentru ca nu ma lasa inima sa o las sa planga pana se sufoca undeva, intr-un patut, pentru ca nu cred ca la varsta asta ar fi putut sa se invete cu ceva, pentru ca nu vine nimeni sa linisteasca copilul atunci cand plange (din astia care zic ca s-a invatat in brate) si pentru ca si pentru ca…da, Ioana cand e in starea asta este purtata in brate de mami si de tati si de buni. Si nici asa parca nu o consolam de fiecare data. Trebuie ceva munca. Ieri a fost horror. Azi noapte aproape ca n-am mai putut respira din cauza durerilor de spate. Noroc ca azi noapte ‘donsoara a dormit bustean (obosita fiind dupa o zi agitata).

Azi a fost mai bine dar si pentru ca mi-am adus aminte ca slingul se poate purta si prin casa, nu e numai de scos in lume. Si uite asa, dupa multe ore in care doar a atipit, printre mese, plansete si gangureli, acum Ioana doarme in sling deja de mai bine de 2 ore. Era rupta de oboseala.

Intre timp m-am ocupat si eu de diverse incepute si neterminate de cateva zile – gen calcat (da, stiu ca nu trebuie sa faci operatiuni periculoase cu copilul in sling, m-am straduit si eu sa nu patim nimic), am facut ordine, am mancat, am scris pe blog…mare lucru sa ai mainile libere… n-am mai avut de 2 zile 2 ore libere ziua (2 ore in total…nu mai zic legate).

Altfel, viata e la fel doar cu mici surprize. Azi dimineata, odihnita, hranita si proaspat schimbata Ioana mi-a oferit niste zambete minunate. Cine mai crede ca imi mai aduc aminte cat de rau mi-a fost ieri? Nu-mi mai aduc aminte… Mare dar ne-a lasat Dumnezeu – acela de a uita 🙂