Cum ar fi azi. S-a nimerit sa fie innorat si afara si la noi in casa.

Suntem raciti toti 3, de mai bine de o saptamana si parca tot nu ne trece. La Ioana inca putin si numaram dintele numarul 4 (tot jos – momentan e mijit putin, se chinuie sa sparga gingia). Little miss isi descopera tot felul de glasuri si incepe sa-si dea seama cum poate sa-si manifeste supararea sau nemultumirea sau unele dorinte, prin ‘triluri’ mieroase dar foarte ferme (pe noi ne buseste rasul, ne intrebam unde o fi invatat sa faca asa 😀 – dar domnisoara stie foarte bine ce vrea si cand vrea). Oare de aici incepe treaba grea pentru noi? Am tot felul de dileme…in cazurile astea ar fi bine sa o las sa se manifeste si sa ii distrag atentia sau sa o las sa se manifeste si sa ii indeplinesc doleantele (atunci cand le cunosc) sau sa o las pur si simplu in pace pana cand ii trece…? Unii ar zice ca “gata, s-a rasfatat fata, uite cum face…disciplineaz-o si tu putin”, altii ar zice (adica noi) ca ce e ala rasfat, stie copilul asa de mic ce e ala rasfat? stie sa manipuleze si sa se manifeste ca un om mare ca face orice sa-si atinga scopurile?

Asta se pare ca e un nou inceput pentru noi…little miss nu mai e bebelusul ala mic mic care daca plange ii e foame sau somn sau altele de-ale bebelusilor…litte miss invata sa mearga, exploreaza orice coltisor, introduce in gura tot felul de lucruri, mancarea de pe jos e mai gustoasa decat cea din farfurie, si pantofii nu sunt pentru mers sunt pentru lins; si little miss (cica) mananca asta inseamna ca cel mult la doua zile trebuie sa ii pregatesc ceva; dar little miss e ‘mofturoasa’ cateodata mananca cu mana, cateodata nu, cateodata vrea intreg, alta data vrea pasat; ma gandesc si eu, poate se plictiseste copilul toata ziua de spanac si brocoli 🙂 poate vrea si altceva…dar oare ce sa-i mai fac? little miss e foarte curioasa cand cineva bea sau mananca ceva dar curiozitatea se opreste dupa prima inghititura..ca asa ar fi mult mai simplu sa ii dau din ce mancam noi (atunci cand e cazul si de obicei ar fi…); little miss vrea in brate dar vrea pe jos si vrea pe jos dar vrea in brate… si little miss cel mai mult ar vrea sa stea lipita de mine zi si noapte; si chiar asta face.

Si little miss nu mai vrea sa vada si sa guste lapte praf. Uauuu…as fi zis acum ceva timp, Doamne Ajuta ca am scapat de el. Dar nu stiu cum sa procedez pentru ca se trezeste cam de 2 ori mai des noaptea (si trezirile erau semnificative si inainte – adica undeva in jur de 4 in cel mai fericit caz). Deci se trezeste mult mai des noaptea, adica din ora in ora mai exact si intervalul de timp in care sta agatata de mine este mai mare si modul in care mananca ma face sa cred ca intr-adevar ea nu se culca cu burtica plina ci doar cat sa ii ajunga sa adoarma si apoi o ia de la capat. As zice n-are nimic, mananca suficient in timpul zilei si seara cat sa nu fie vorba de foame noaptea…dar nu e asa, si mie mi s-ar face foame la cate solide mananca – sau nu mananca, daca as fi in locul ei. Si pe langa toate astea as vrea si eu sa o las cu bunica, intr-o seara – noapte, pentru prima data intr-un an. Cer chiar atat de mult? M-am tot gandit ca trebuie cumva sa pregatesc terenul, ca se apropie anul, ca nu se intampla nimic daca mergem si noi la o nunta sau la o aniversare (de liceu, gen…) si Ioana ramane cu bunica. Ca pana atunci o sa invete si ea a adoarma, ca nu o sa se mai trezeasca asa de mult noaptea, ca o sa fie mai usor…Dar de unde …parca e din ce in ce mai rau…Si nu inteleg…unde gresesc? 🙁 Cum sa fac?