Am fost in tabara. Mai exact in Tabara lui Momo, pe Valea Hartibaciului, in curtea fostei case parohiale a unei bisericii fortificate – actual centrul cercetasesc din Nocrich.

Cum a fost? Soare, racoare, joaca, vorbe multe, vin bun, foc incalzitor, oameni frumosi!

Cum ne-am simtit? Ca intr-o familie, cu bune si rele, cu rasete si febra, cu plansete si joaca multa, cu trandavit la umbra si spalat de vase.

Ce zic copiii? Si-au gasit sau regasit prieteni. Au alergat desculti prin iarba, au facut grajduri de cai in hambarul cu lemne, s-au tavalit in cortul lor, au maturat, au macinat grau, au framantat paine si copt biscuiti, au cusut, au tesut, au umblat prin padure, au adormit in brate sau pe iarba si inca multe altele. Celor mai mari li s-a aratat viata cercetaseasca si fiecare a plecat de acolo cu cate o cravata de cercetas 🙂

Ce zicem noi? Credem ca am facut exact ce trebuia sa facem – sa mergem impreuna cu oameni care impartasesc aceleasi convingeri si concepte, sa experimentam traiul in comun, ca intr-o mare familie, in care copiii erau in grija tuturor, sa facem mancare la ceaun, sa spalam si vasele altora, sa pupam loviturile altor copii decat cei proprii, sa ne tinem de nas atunci cand frecventam toaleta din curte sau sa coacem vinete pe jar. Sa vorbim pana tarziu despre afaceri, copii, gradinite, planuri de viitor. Sa ne despartim cu zambete si promisiuni de revedere.