In cartea lui dr. Harvey Karp apare ideea de ‘cat de usor pot fi linistiti chiar si cei mai agitati bebelusi odata ce reusesti sa vezi lumea din punctul lor de vedere.’

Nu credeam sa fi fost atat de inspirata sa cumpar o carte acum mai bine de 4 luni de zile,  sa o tin in biblioteca si dintr-o data sa o descopar si sa nu o mai pot lasa din mana…Este intr-adevar cu totul altceva fata de ce am mai rasfoit in ultima vreme. Pe scurt, cum ar fi privit acest inspirat si bine documentat doctor, pediatru (de profesie), care sustine sus si tare ca pentru a ne putea linisti  bebelusii agitati ar trebui sa ii infasam (culmea prostiei ar fi considerata astazi) sau sa ii leganam si sa ii tinem in brate cat mai mult posibil (uau…pai cum, sa ne manipuleze dupa aia?)…si alte idei din astea vechi de secole, folosite si acceptate pana acum cativa zeci de ani, dar care dintr-o data au devenit se pare, obsolite.

Sunt tare curioasa, daca va fi necesar in cazul copilului nostru sa aplicam aceste reguli de linistire (pe toate sau doar o parte), daca teoria se va pupa vreun pic cu practica.

Si ca sa fie mai usor de recitit si reamintit – care sunt regulile/trucurile:

Mai multe dupa click

1. Primul truc – infasatul

“Nu va faceti griji daca prima reactie a bebelusului dvs este sa se impotriveasca infasatului. Este posibil ca aceasta metoda sa nu calmeze imediat agitatia copilului, dar va opri miscarile necontrolate ale bratelor, astfel incat se va putea concentra asupra urmatorului truc, cel care va declansa reflexul de linistire (…)”

2. Al doilea truc – pozitia pe o parte/burta

“Cu cat bebelusul dvs este mai suparat, cu atat se va simti mai rau daca-l lasati sa stea pe spate. Si va fi mult mai bine daca il intoarceti pe o parte sau pe burta. Acest truc simplu poate activa uneori reflexul de linistire…in numai cateva secunde.”

3. Al treilea truc – Sssss

“Daca sasaiti (a se citi shashaiti) in urechea unui copil care plange il faceti sa se simta linistit, ca si cum s-ar afla din nou in uter, dar trebuie sa o faceti suficient de tare incat sa egaleze intensitatea plansetelor si destul de aproape de ureche…pentru ca altfel este posibil nici sa nu observe. Folositi acest truc super-eficient pe toata perioada crizelor de agitatie utilizand si un radio fixat intre posturi, o inregistrare audio cu zgomotul facut de un uscator de par sau un aparat care scoate sunete monotone.”

4. Al patrulea truc – Leganatul

“Ca si sasaitul puternic, zguduirea energica a copilului il face sa treaca de la tipete la o seninatate blanda in numai cateva minute…sau chiar mai putin. Sustinandu-i capul si gatul, leganati-i capul cu miscari scurte si rapide, ca si cum ati tremura. Odata ce s-a linistit, il puteti pune intr-un leagan pentru o miscare continua, hipnotica. ”

5. Al cincilea truc – Suptul

“De obicei, acest ultim truc functioneaza cel mai bine dupa ce v-ati calmat copilul cu celelalte trucuri.  Oferirea sanului, degetului sau suzetei reprezinta cireasa de pe tortul linistirii.”

Principalele zece moduri in care se pot imita conditiile din uter – dupa cum recomanda dr. Harvey Karp

(este necesar a se face asta in cazul copiilor care nu se pot linistii singuri sau in cazul copiilor foarte sensibili, mai ales la inceput, cand inca sunt bulversati de trecerea aceasta din uter in lumea exterioara).

1. Tinutul in brate
2. Dansatul
3. Leganatul in brate
4. Infasatul
5. Zgomotele uniforme sau cantatul
6. Plimbatul cu masina
7. Plimbari in aer liber
8. Hranirea
9. Suzeta
10. Leaganul

Later edit (pentru ca nu am avut timp sa termin ideile de mai sus acum revin cu experienta):

N-am mai apucat sa termin acest post ca a venit Ioana. Si ca sa imi lamuresc intrebarile pe care mi le puneam mai sus – Ioana este un copil foarte sensibil. Si la zgomote puternice, si la dureri de burtica  si la starea oamenilor care o iau in brate…Poate pentru ca a venit mai repede cu 2 saptamani (38 in loc de 40 …desi venirea ei nu a fost fortata de conditii exterioare), poate ca asa este ea pur si simplu sau poate ca intr-adevar ii lipseste cel de-al 4-lea trimestru (dupa cum zice sus amintitul scriitor) si ca in primele 3 luni dupa nastere are nevoie cat mai mult de refacerea conditiilor din burtica pentru a se putea adapta la viata asta.

Pe scurt – am folosit trucurile de mai sus. Ioana nu este un copil care sa planga mult, agitat sau de necalmat. In cateva minute ( 1-2) reusim sa o facem sa se relaxeze. Primul truc incercat (si care functioneaza aproape instantaneu) este infasatul. Nu infasatul strans la picioare (ca sa fie drepte si sa ii dislocam soldurile…) ci mai mult la maini. Mainile pentru ea sunt ceva ingrozitor 🙂 se loveste, se sperie de ele…sunt o prelungire a corpului ei si nu se stie la ce folosesc de fapt. In momentul in care mainile nu-i mai distrag atentia, se poate concentra pe alte lucruri importante, cum ar fi sa se linisteasca, sa fie atenta la diverse sunete, vorbe sau sa manance.

Leganatul de asemenea este foarte eficient. Si statul pe burtica sau pe o parte (in niciun caz sa nu o punem pe spate – se sperie, are senzatia de cadere in gol si se declaseaza si un reflex de prindere, pe care se pare ca il mostenim de la maimute – cand  se prind puii de mamele lor). Schimbatul scutecului de obicei e cu cantec – ca nu prea se poate sa schimbi scutecul stand pe burta 🙂  Dintre toate pozitia preferata este burtica pe burtica – asta face bine si la mamica si la tatica si la copchil 🙂

Asadar, pana acum cartea ne-a fost de ajutor…si aici am spicuit doar cateva idei. Sunt multe lucruri interesante scrise pe acolo, inclusiv ceva marturii ale unor parinti. Merita citita! (pentru cine este interesat de subiect, normal 🙂 )