Dacă am avut un cățel timp de o săptămână, se pune? 😀 Nu mi-a fost luat pentru că nu aveam gijă de el, ci dimpotrivă am avut atât de multă grijă de el încât dormeam împreună și din când în când mânca din aceeași farfurie cu a mea… moment în care mama a decis că este o problemă și trebuie rezolvată prin donarea cățelului…
De aceea nu pot povesti despre cum am încercat eu să-mi dresez câinele, ci despre cum povestesc ceilalți că ar trebui să arate primii pași în dresajul necuvântătoarelor.
Primul pas ar fi să nu îi oferi mereu ceea ce dorește. De exemplu, dacă el știe că atunci când deschizi frigiderul va primi ceva bun de la tine nu vei scăpa până când nu vei scoate din frigider ceva și pentru el. Dacă îl mângâi încet și vorbești cu el, dar nu îi oferi nimic vei da de înțeles că știi ce dorește, dar că de data aceasta lucrurile nu vor sta așa cum doresc el – primul pas către dresaj, nu?
Atunci când ajungi acasă cu multe pungi de cumpărături în brațe, încercând să-l prinzi din priviri și pe cel mic care aleargă pe lângă tine ultimul lucru pe care ți-l dorești este un cățel care sare pe tine. E simpatic la prima vedere, știu, numai că depinde foarte mult de rasă: să ne gândim la un câine care cântărește mai bine de 50 de kilograme. Tot simpatic vi se pare? Poți încerca să-l mângăi doar atunci când se află pe covorul de la intrare. Astfel, câinele va deveni conștient că va primi atenție doar atunci când aștaptă cuminte la intrare și nu pe tine, cu tot cu sacoșele de la cumpărături în brațe și copilul de mână.
Activitatea este foarte importantă. Atunci când un necuvântător distruge lucrurile din casă sau are un comportament agresiv este semn de cele mai multe ori că nu are destul de multă activitate și trebuie să își folosească energia mai mult.
Voi aveți un animal de companie? Ce ați mai adăuga pașilor de mai sus pentru o încercare în a dresa cățeii acasă?
Citiți mai mult despre subiect pe workingmother.com.
Sursă foto: RobBixbyPhotography/ Flickr.com.
