Alegeam cel mai frumos pepene, îi tăiam capacul, îi scobeam cu o lingură conţinutul, mâncam cât puteam şi apoi, cu ajutorul unui cuţit, tăiam două dopuri pentru ochi, unul pentru nas şi un dop mai lunguieţ pentru gură, eventual în zig-zag, să iasă un pepene fioros. Capacul îl păstram, căci aveam un plan… ceva de speriat!
Dupa munca de tăiere şi scobire, aşteptam cu nerăbdare seara pentru a face mici ghiduşii. Făceam două găuri în pepene, undeva mai jos cu un centimetru de locul unde am tăiat capacul, de o parte şi de alta a lui şi legam o bucată de sfoară pentru a face o toartă. Puneam o lumânare în centrul pepenelui, o aprindeam, aşezam capacul şi puneam pepenele pe un pervaz. Eram sigură că toţi cei care trec prin faţa sculpturii mele se sperie şi o iau la sănătoasa şi mă distram de minune. Acelaşi lucru îl făcea şi verişorul meu, bineînteles pe alt pervaz, de la altă fereastră.
Pe lângă rolul de sperietoare, scultpura din pepene era şi un frumos felinar de sezon.
Dacă vreţi să faceţi şi voi o astfel de sculptură, aveti nevoie de: un pepene mic, o lingură pentru scobit, un cuţit, o lumânare şi o sfoară.
Este o activitate cam lipicioasă şi care face cam multă mizerie, dar merită!
PS – Vedeți și ce jocuri mai puteți inventa cu semințele de pepene! 🙂
Sursă foto: Rex Pe/ Flickr.com.
