Desen de Felix Ulmanu

Desen de Felix Ulmanu

“Alexandru-Brăduţ Ulmanu s-a născut la Bucureşti, în 1973, a mers la grădiniţă doar la grupa mare (unde se bătea cu scaunele cu un coleg), iar în generală a scris compuneri frumoase. Odată, doamna Grosu (de română), care se îmbrăca mereu în negru, l-a întrebat dacă el a scris compunerea sau i-o făcuse vreun adult. A luat şi un premiu la concursul literar pentru elevi Mlădiţe bucureştene, cu un text care nu era despre Ceauşescu.”

Ani mai târziu, Braduț e prof de jurnalism (genul simpatic, de care își aduc aminte cu drag toți studenții), scriitor și trainer in domeniu. De curand a scris “Cartea Fetzelor“, o carte cu “povești” despre social media. Am vrut să vedem cum se potrivește (sau cum se aplică) socoteala din manualul de jurnalism & comunicare (sau din Cartea Fețelor) cu cea de acasă – relația cu copilul.

Familia lui Brăduț Ulmanu

UrbanKid.ro: Spune-ne într-o frază, maxim 2, câteva cuvinte despre tine și despre tine ca și părinte
Braduț Ulmanu:

Sunt norocos să fac ceea ce îmi place, iar a fi părinte e cea mai mare bucurie.

UK: Câți ani are Felix? Cum ați ales numele baiețelului? Dacă ar fi să-l caracterizezi în 3 cuvinte care ar fi acelea?
Braduț:

Felix are 6 ani. I-am ales acest nume pentru că ne-a plăcut amândurora cum sună și pentru că exprimă o stare pe care o trăim constant în căsnicie și pe care am vrut s-o trăiască și copilul nostru. E greu de comprimat esența unui om în trei cuvinte, dar cred că trei cuvinte care i se potrivesc sunt senin, creativ, curios.

Cât timp petreci cu Felix în timpul săptămânii și cât în week-end-uri?

Pentru că lucrez de acasă, atunci când nu sunt la vreun workshop sau vreo conferință stau cu Felix aproape non-stop, în afară de zilele de școală. Așadar, 6-7 ore în timpul săptămânii și vreo 12 în weekend — sigur, asta nu înseamnă că în toate orele astea stau în sufletul omului, mai ales că mai intră și soția mea în ecuație, dar, oricum, sunt prin preajmă.

Cum arată o zi din viața “de familie”? Cum crezi că ar fi arătat o zi din viața lui Felix fără acces la Internet și fără device-uri/gadget-uri/PC?

Bănuiesc că multe familii trec prin aceeași rutină. Încercăm să îmbinăm plăcutul cu utilul și, în afară de lecții, să ne jucăm, să ieșim în aer liber, să mergem la muzee, să ne plimbăm cu bicicletele. Sigur, există și televizorul, dar cu limite. Felix are acces la computer și la iPod, dar nu exagerează, pentru că activitățile sale sunt variate. Astfel că o zi fără gadget-uri ar fi, de fapt, destul de normală.

Cum crezi că va arată viața copilului tău în 20 de ani, la nivel de conectare? Care crezi că e cea mai buna abordare a educației celor mici, în așa fel încât să trateze cu discernământ tehnologia și tot ce înseamnă apartenența la “the global village”ul care se construiește?

Mi-este greu să fac o predicție, dar cred că în viitor va fi din ce în ce mai ușor să comunicăm cu oricine, oricând, prin intermediul tehnologiei, și că noile generații sunt din ce în ce mai deschise în acest sens, așa cum e și firesc. Cred că atâta vreme cât cei mici văd că tehnologia e o parte din viața noastră, atâta vreme cât văd că gadgeturile și computerele te ajută, dar nu te acaparează, vor avea la rândul lor o atitudine echilibrată față de acestea. Felix știe că mama și tata lucrează la calculator și că și el va face același lucru. Chiar mai scrie și el uneori la calculator. Se joacă uneori la iPod sau pe computer, își pune filme pe internet, dar de asemenea citește, se joacă etc. – toate lucrurile normale pe care le fac copiii în general.

Știm că locuiești în Statele Unite de ceva vreme, ne poți spune ce diferențe ai văzut, la nivelul unui model de relații sociale în care crește cel mic?

Diferențele nu sunt atât de mari, în sensul că și în România, ca și în SUA, părinții pe care îi cunoaștem noi încearcă să ofere copiilor o educație cât mai bună și acces la tot soiul de programe, de la sport, la limbi străine. S-ar putea să existe ceva diferențe la nivel de infrastructură și de implicare a părinților în treburile școlii. În SUA există de regulă un spirit comunitar foarte dezvoltat, care se vede în relația familiilor cu școala, una foarte apropiată. Eu am fost impresionat de școlile din SUA la nivel de ciclu primar — copiii învață foarte multe, într-un mediu extrem de prietenos și de jucăuș. În școlile publice, ceea ce numesc americanii Kindergarten, echivalentul ultimului an de grădiniță din România, este integrat în sistemul școlar — de la 5 ani, fiecare copil poate merge gratuit la grădiniță în cadrul școlii. Muzeele, în special cele de științe naturale, sunt proiectate în așa fel încât să ofere cât mai multe oportunități de educație copiilor. Nivelul programelor distractiv-educative de la televiziunea publică este foarte ridicat, iar ponderea programelor pentru copii este covârșitoare. Sunt seriale de desene animate din care copiii învață să scrie, să citească, învață vocabular, învață despre natură, despre relații sociale și așa mai departe. Am văzut că unele dintre aceste programe sunt transmise și de anumite posturi din România, dar cred că diferența e că la noi există mai puține inițiative croite special pentru publicul din țară, emisiuni și programe educative în limba română.

Cum a descoperit pentru prima dată Felix Internetul? Este deja o parte importantă din viața lui?

Nu știu dacă a existat un moment anume de descoperire, pentru că internetul face parte din rutina noastră zilnică, la fel ca mesele, spălatul pe dinți sau ieșitul la joacă. Cu alte cuvinte, e un mediu firesc, o prelungire a mediului offline, iar noi ne folosim de internet și pentru muncă, educație, distracție, comunicare între noi și cu cei de acasă. Așa că internetul e o parte importantă din viața lui Felix, chiar dacă nu e așa de importantă, încă, precum este pentru mine și pentru soția mea. Felix nu petrece foarte mult timp pe internet, dar are site-urile lui preferate cu jocuri și filme. Deocamdată e prea mic ca să fi descoperit deliciile socializării online. Știe cam cum funcționează e-mail-ul și programele de mesagerie instant gen Google Talk, dar nu ține neapărat să le folosească.

Care este activitatea preferată a celui mic? Cum a descoperit-o?

Desigur, joaca, în toate formele ei. De preferat cu alți copii — e un tip foarte sociabil și adoră să interacționeze cu alți copii la locul de joacă.

Care a fost cel mai frumos cadou primit de către Felix din punctul lui de vedere? El v-a dăruit ceva până acum? Ce? Cu cu ce ocazie?

Ultimul cadou e întotdeauna cel mai frumos. Acum e foarte încântat de un Buzz Lightyear pe care și l-a cumpărat din banii primiți de la una dintre străbunicile lui. Până la Buzz, a fost noua bicicletă. Și așa mai departe. De dăruit, ne dăruiește întruna câte ceva, fără să fie neapărat nevoie de vreo ocazie specială. Desene (ca cel pe care ți l-am trimis), decupaje, colaje, flori, pietricele, scoici, mici compuneri pe bilețele, ba chiar și bani, din pușculița lui. Sigur, cea mai răsfățată cu aceste cadouri este Monica, soția mea, dar și eu am partea mea.

Braduț si Felix Ulmanu (tată și fiu)
Mergeți la evenimente pentru copii? Cum ai aflat sau cum te informezi despre desfășurarea lor?

Da. Aflăm de regulă de pe internet, fie de pe site-uri dedicate, fie prin newslettere. Mai aflăm de la școală sau de la prieteni și cunoștințe.

Ce aptitudini încerci să dezvolți copilului tău (sport, muzica, etc…)?

Încercăm să nu-l forțăm la nimic și să vedem care sunt lucrurile care i se potrivesc, pe care le face cu plăcere și care îi sunt de folos într-un fel sau într-altul. Întotdeauna îl întrebăm dacă vrea să facă un anumit lucru. Îi place dansul și mișcarea, așa că în vară a fost într-o tabără de gimnastică și dans, care i-a plăcut foarte mult, iar acum încercăm să vedem dacă putem găsi o modalitate prin care să continue această activitate. A fost, de asemenea, la ore de muzică, dar deocamdată nu pare interesat în particular de vreun instrument anume, așa că nu îl împingem în direcția asta. A făcut fotbal, acum va începe lecții de arte marțiale — pentru că ne-a spus că își dorește. Și tot acum va începe cursuri de teatru, la un teatru pentru copii din Boston, pentru că am remarcat că îi place să interpreteze tot soiul de roluri. Este creativ, astfel că îl încurajăm să deseneze, să scrie compuneri. Îi plac foarte mult jocurile de vocabular. Și îl încurajăm să citească, un lucru care ni se pare esențial în formarea unei personalități puternice și armonioase. Încă de mic a fost înconjurat de cărți, a văzut în permanență că mama și tata citesc mult și spre bucuria noastră îi place și lui să citească.

Care a fost prima vacanță petrecută cu Felix?

Încă de când avea numai câteva luni l-am tot cărat cu noi în diverse deplasări mai scurte sau mai lungi. Cum noi mergeam pe la diverse seminare și conferințe, a mers și el cu noi — la Poiana Brașov, la Târgu Mureș sau la Praga, chiar dacă era foarte micuț. Dar prima vacanță adevărată, concediu ca la carte, am făcut-o într-o insulă din Grecia, pe când avea un an. Am mers cu mașina și avem norocul că e un călător extrem de cuminte și de puțin gălăgios sau pretențios. A durat vreo două săptămâni și a fost minunat.

Care e cel mai important lucru pe care l-ai învățat din activitatea ca profesor legat de relația cu elevii/studenții/cei mai mici? Putem vorbi de o anumită legatură dintre activitatea de profesor și “meseria” de părinte?

Sunt multe lucruri importante, mi-e destul de greu să-l identific pe cel mai cel dintre ele. Eu n-am lucrat cu copii, ci am predat studenților, deci deja vorbim de adulți, chiar dacă foarte tineri. Unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am constatat și care cred că se aplică și în activitatea de părinte este acela că este foarte important, atunci când vrei ca ei să învețe ceva, nu doar să le povestești despre lucrul respectiv, ci să-i pui să-l facă. Și să le arăți, să le demonstrezi. Vrei ca un student să învețe să scrie o știre cum trebuie? Pune-l la treabă și fă în așa fel încât să înțeleagă unde a greșit și ce a făcut bine. Vrei ca al tău copil să învețe să folosească cum trebuie un anumit cuvânt? Pune-l în situații în care să folosească acel cuvânt. Un alt lucru care derivă cumva de aici este că trebuie să repeți. Nu ajunge să spui o dată. Foarte adesea, dacă le spui studenților: “Asta nu se face”, cu prima ocazie vor face exact ce le-ai spus să nu facă. Sau nu vor face ceea ce le-ai spus să facă. Ca să deprindă ceva ca lumea, trebuie să-i pui să facă acel lucru de mai multe ori — vor greși de mai multe ori, dar la un moment dat vor prinde ideea. E cam la fel și cu copilul. Treceți strada și el nu se uită în stânga și în dreapta. Îi repeți de fiecare dată că trebuie să se uite, îl pui să facă asta. Și, la un moment dat, își va crea acest automatism.

Ce gadget-uri/jocuri folosiți împreună cu cei mici: smartphone, tabletă, jocuri educative pe calculator, tracking gps, etc …?

iPod-ul, uneori iPhone-ul, jocuri educative pe calculator. De exemplu, Math Blaster, care dezvoltă cunoștințe și aptitudini aritmetice, dar și jocuri educative de pe site-uri ca PBSKids.org.

Povestește-ne o întâmplare amuzantă cu/despre copiii tăi.

Un episod ilustrativ pentru cum se raportează băiețeii la mamele lor:

Acum ceva mai puțin de un an ne aflam la un loc de joacă. În afară de mine și de Felix nu era mai nimeni pe acolo, așa că m-a luat ca partener de joacă și m-a pus să joc un rol, nu mai știu exact care. L-am întrebat ce vârstă are personajul meu: mi-a răspuns că 5, în timp ce el ar avea 37. Cu alte cuvinte, ne inversase vârstele. L-am întrebat: “Dacă tu ai 37 de ani, cât are tatăl tău?” “Aaa, e bătrââân, mi-a răspuns. Are vreo sută de ani”. Apoi s-a mai gândit puțin și a adăugat: “Iar mama are 28”.

Felix și Monica Ulmanu (fiu și mamă)

Ce parere ai despre siteurile mari/cunoscute despre parenting din .ro? Dar despre campaniile din online dedicate copiilor/părinților?
Se poate compara online-ul românesc dedicat copiilor și părinților cu cel din SUA?

Nu cunosc foarte bine site-urile de parenting din .ro, dar știu că desprecopii.com e o comunitate foarte activă și foarte utilă. Soției mele i-a fost foarte de folos când căutam grădiniță pentru Felix, acum vreo patru ani. Ce am remarcat este că majoritatea se adresează mai degrabă mămicilor decât tăticilor, iar eu cred că tații ar trebui să fie la fel de implicați ca mamele în creșterea și educarea copiilor. Nefiind un utilizator constant de site-uri românești de parenting, nu pot face o comparație între online-ul românesc dedicat copiilor și părinților și cel din SUA. Cred totuși că în SUA sunt mult mai multe resurse.

Care ar fi sfatul tău pentru ceilalți părinți când vine vorba de petrecut timp cu copiii?

Să stea cât mai mult cu copiii. Dacă n-au destul timp la dispoziție, să-și facă. Sunt momente pe care, dacă le pierzi, nu ți le dă nimeni înapoi. Și sunt extrem de importante pentru copii, care au nevoie constantă de atenție. Un copil care capătă atenție crește mai încrezător în el însuși și are mai multe șanse de succes. De asemenea: sună ca un clișeu, dar puterea exemplului e foarte importantă. Copiii fac ce văd în jurul lor și în special ce văd la părinți.

Și la final, dacă se poate, două cuvinte despre UrbanKid.ro.

Mi se pare util și interesant. O să-l recomand și eu altor părinți din România.

alexandru-bradut ulmanuAlexandru-Brăduț Ulmanu
Journalist and trainer. Author of the new book Cartea feţelor (The Book of Faces – in Romanian), about the changes brought about by social media.
Website: http://jurnalismonline.ro
Twitter: @Bradutz | Facebook

Mulțumim Ioana.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This