Iubeste Bucurestiul, ceaiul, calatoriile si aventurile, dar mai bine va las pe voi sa aflati mai multe din interviul acordat UrbanKid.ro.
1. Spune-ne cateva cuvinte despre tine: cu ce te ocupi, ce-ti place sa faci.
Sunt Andrada si am o famile mica si simpatica: Sabina, fetita mea de aproape 4 ani si Marius, iubitul meu si tatal Sabinei. Toti 3 suntem cetateni ai lumii, conectati cu toate simturile la tot ceea ce descrie acest cuvant generos.
Profesional, imbin turismul cu marketingul si mi se pare fascinanta si combinatia celor doua si fiecare industrie in parte. Convingerile mele pe subiecte de travel si de marketing sunt expuse periodic pe blogul colectiv turismmarket.com.
Personal, imi iau energia din lucurile pe care le fac: singura, impreuna cu Sabina si cu Marius sau impreuna cu cei cu care ma insotesc in diverse proiecte. Sunt o persoana extrem de urbana, iubesc Bucurestiul si probabil nu as putea sa aleg (cel putin in momentul asta) un alt oras in Romania in care sa traiesc. Iubesc Romania din simpla convingere ca sunt mai desteapta in limba mea, insa ma simt minunat ori de cate ori imi fac bagajele si plec oriunde in tara/lume, aproape sau departe.
In afara de asta: sunt o veche consumatoare si cunoscatoare de ceai, ma diversific culinar continuu (fara sa fiu, din pacate, adepta bucatariei romanesti), sunt indragostita de Ashtanga vinyasa yoga pe care incerc sa o practic cu regularitate de aproape 1 an, citesc reviste si blogguri de fashion, nu deschid niciodata televizorul si, in general, am un mare dezinteres pentru avansul tehnologic. O privesc, o ascult, o provoc, o descopar secunda de secunda pe Sabina si ceea ce invat de la ea nu se compara cu niciun MBA.
2. Cati copii ai? Ce varsta au? Ti-a fost greu sa le alegi numele?
Sabina are aproape 4 ani (ii implineste in iulie 2012). N-am dat foarte mare atentie alegerii numelui, insa am o intamplare frumoasa pe subiectul asta: am organizat la un moment dat, acasa, un pitch pentru nume, la care au participat cativa dintre prietenii nostri. Fiecare a venit cu 2 variante de nume (fata/baiat – pentru ca am refuzat sa stiu inainte de momentul nasterii sexul copilul meu), pe care le-au depozitat intr-o urna, iar in final si-au sustinut cu argumente propunerile. A fost mai degraba amuzant, insa am intocmit de aici un short list, cu mai multe nume de baiat, pentru ca eram convinsa ca voi naste un baiat. Am nascut insa o fetita pe care am numit-o Sabina, pentru ca mi s-a parut un nume sonor si special, fara a face parte din categoria numelor extra-utilizate astazi. Si da, numele aparea pe short list si era preferatul meu si al iubitului meu.
3. Cum a fost trecerea la viața de părinte? Mai ai același grup de prieteni?
Aici sunt 2 variante, ambele valabile:
Nimic nu s-a schimbat: in sensul ca Sabina a fost perfect integrata in viata noastra sociala/urbana inca din prima secunda si asta are un efect minunat asupra dezvoltarii ei din multe puncte de vedere. Evident, suntem mult mai selectivi in alegerea locatiilor indoor si outdoor in care iesim si chiar a destinatiilor de vacanta, dar am invatat despre asta facand lucruri, nu refuzand sa le facem pentru ca ar fi fost mai simplu asa.
Totul s-a schimbat: in sensul ca neavand un back up continuu (bunicii Sabinei sunt destul de departe de noi si prezenti doar punctual in viata noastra) si avand limitari de genul celor de care ziceam mai sus (locuri neprietenoase pentru copii, ore de somn etc), am taiat de pe lista activitatile in care nu putem sa mergem in 3.
Pe scurt: facem aproape toate lucrurile pe care le faceam inainte (in proportie de 90% acum, caci proportia creste odata cu varsta copilului), cu o selectie a locatiilor pe criterii diferite de cele anterioare. La intrarea Sabinei in familie senzatia noastra era ca ritmul era incetinit cu min 50% si ca faceam mai putine lucruri decat ne doream, dar acum s-a reglat si ritmul.
4. Care sunt convingerile tale legate de cum ar trebui sa fie educat un copil, cum ar trebui sa creasca un copil? Ai incredere in sistemele alternative de educatie (precum homeschooling) sau mai degraba in educatia traditionala? De ce?
Sunt total adepta sistemului de educatie alternativa si asta se vede si in practica, nu doar la nivel declarativ. Sabina este educata in metoda Montessori de mai mult de un an de zile, ca o urmare fireasca a modului in care ne raportam acasa la cresterea si educarea ei si inainte de a o integra intr-un sistem de invatamant. Sunt sustinatoarea educatiei centrate pe copil, care tine cont de ritmul propriu de dezvoltare si nu promoveaza competitia intre copii ca forma de educare. Mi se pare important ca individul sa se dezvolte de la varste fragede intr-un sistem care sa il ajute sa isi dobandeasca libertatea interioara, esentiala pentru adultul de mai tarziu. Mi se pare important sa educam micul individ in spiritul respectului pentru sine, pentru ceilalti si pentru natura si sa-l tratam cu respectul cuvenit inca din primele momente de viata.
Iubesc educatia alternativa inclusiv pentru mesajele pe care le transmite copilului in locul traditionalelor „rusine”, „vina”, „pedeapsa”, „copilul X face asta si tu nu faci” etc.
Dincolo de asta, vorbind la modul concret, prin natura mea am respins intotdeauna „serbarile” practicate in invatamantul traditional – in care copiii trebuie sa-si afiseze la comanda cunostintele, sa aiba prestatii fara cusur pentru a nu-si dezamagi parintii, sa faca spectacol pentru a primi recunoastere, pe scurt sa faca pe plac adultilor. Poate suna prea dur, dar aceste serbari imi par mici spectacole de circ, in care folosim copii in loc de animale, pe care ii dresam „sa faca frumos”, pentru satisfactia publicului si contravaloarea tichetului de intrare.
Asta nu inseamna ca nu am „obiective” vizavi de Sabina: insa acestea nu se refera la cate poezii stie pe de rost, cat de bine stie sa mearga pe bicicleta in comparatie cu colegul X, cati vecini a impresionat cu manierele ei sau cate limbi straine va invata pana la 5 ani. Ceea ce imi doresc pentru copilul meu sunt chestiuni care o vor ajuta pe termen lung, cum ar fi: puterea de concentrare, respectul (pentru ea, pentru cei din jur, pentru natura), interesul si placerea de a face si de a descoperi lucruri.
5. Știu că lucrezi în turism, cum s-a reflectat acest lucru asupra vacantelor in familie?
Vorbind despre mine, e simplu: cred ca una dintre sursele majore de energie ale lumii este interactiunea individului cu locuri noi si cu oameni noi (cu tot ceea ce inglobeaza asta: istorie, cultura, gastronomie, natura etc). Mai cred ca travel-ul este un instrument superb de autocunoastere, care bate orice manual de dezvoltare personala. Si mai cred ca noi, romanii, am dobandit prin Revolutie una dintre cele mai frumoase forme de libertate, care ne ajuta sa evoluam ca indivizi si ca natie: libertatea de miscare in afara granitelor tarii si implicit in afara granitelor personale.
Vorbind despre mine ca mama, e si mai simplu: vad turismul ca fiind o forma de educatie, parte integranta din educatia pe care i-o datorez copilului meu si conditie a din evolutiei noastre ca si familie consolidata.
Ca sa raspund la intrebare, faptul ca lucrez in turism (care in Romania inseamna preponderant consum de masa) nu ma influenteaza foarte tare, pentru ca alegerile mele sunt cumva impotriva curentului, a pietei. Noi mergem in vacanta pentru placerea timpului petrecut impreuna, pentru placerea explorarii, a descoperirii de locuri, de oameni, de senzatii, care pot fi mai aproape decat ne imaginam sau ne permite bugetul.
6. Ai plecat in vacanta cu cea mica atunci cand avea doar cateva luni. Ce i-ai spune unui parinte care pleaca pentru prima data in vacanta cu un copil? La ce ar trebui sa fie atent cand alege o destinatie, un hotel, transportul etc.
Intr-adevar, am calatorit impreuna cu Sabina de cand avea 6 saptamani si recomand familiilor sa fie mobile de extrem de timpuriu.
Nu exista o recomandare sablon pe care sa o am pentru cei care pleaca pentru prima data in vacanta cu copilul, pentru ca:
nevoile copiilor dpdv al intregii logistici de turism (transport, dotari si facilitate unitati de cazare etc) difera in functie de varsta, ritm de dezvoltare
consumul este diferit, in functie de experienta anterioara de a calatori a parintelui
As prefera sa detaliez, cumva personalizat, pe categorii de target, intr-un articol dedicat acestui subiect.
Totusi, ca si sfat general, as sugera parintilor sa nu aiba asteptari maxime de la vacanta (de oricare ar fi ea), pe care sa o proiecteze ca pe o poveste perfecta, ilustrata cu poze perfecte din destinatia perfecta, ci sa o ia ca pe o experienta in familie, care poate avea bune si mai putin bune, dar care in final se va transforma intr-o amintire memorabila. In plus, pentru a minimiza riscul derapajelor de care spuneam, e foarte important ca adultul sa fie extrem de pregatit pentru a controla si depasi situatiile neplacute.
Pentru exemplificare: Anul trecut, in ziua in care am plecat in vacanta in Grecia personalul aeroportuar din Grecia era in greva generala, ceea ce a facut ca zborul nostru sa plece cu cca 4-5 ore mai tarziu decat era planificat. Nu a fost deloc dificil sa gasim resurse pentru a petrece orele respective in aeroport intr-un mod placut, jucandu-ne, amuzandu-ne, imprietenindu-ne cu alti copii etc…. in timp ce sesizam in jurul nostru adulti crispati, exasperati de intarziere. Ca parinte, e musai sa ai cel putin un plan de rezerva la indemana…
7. Poți să ne recomanzi destinatii (din Romania sau/si de peste granite) de vazut cu cei mici? Cum vezi tu vacanta ideala? E mai bine ca un parinte sa apeleze la pachetele all inclusive sau sa plece pe cont propriu? De ce?
Romania s-a adaptat destul de bine in ultimii 2-3 ani la segmentul de public „familii cu copii”, prin urmare gasim locatii family-friendly si la munte si la mare si in orase si chiar in destinatii balneare. Mai avem insa de lucrat la capitolul produs integrat pentru familii cu copii (cazare + activitati indoor/outdoor).
Opinia mea vizavi de vacanta all-inclusive o puteti vedea aici.
Una peste alta, nu pot da un verdict in materie de vacanta potrivita familiilor cu copii la modul general. Fiecare familie isi va face alegerea in functie de experientele anterioare, de obiectivul de vacanta, de varsta copilului/copiilor, in functie de informatia existenta pe piata, de produsele existente pe piata, de experienta agentului de turism cu care intra in contact etc. Incurajez insa diversificarea calatoriilor in familie (si all inclusive si vacanta de aventura si vacanta in natura si turism urban…. si vacanta maaaare si vacanta de week-end etc) si a experientelor de tot felul.
8. Cat timp petreci cu cea mica in timpul saptamanii si in week-end? Care sunt activitatile pe care le preferati in casa / afara?
Cu exceptia cazurilor in care calatoresc pentru job (foarte rar in week-end), petrecem week-end-urile impreuna, diminetile, dupa-amiezele si serile din timpul saptamanii impreuna (in trei sau in doua). Cum spuneam, suntem extrem de activi, facem mai totul impreuna, chiar si mersul la piata si la supermarket (ca pe ceva chiar fun). Trebuie sa recunosc insa ca parcul nu este locul meu favorit de petrecut timpul in oras, in parc Sabina merge cel mai des impreuna cu Marius si se dau cu bicicletele. Eu prefer ceainariile, mersul pe jos, mersul experimental cu metroul, targurile de tot felul….
In interior facem orice cu exceptia privitului la TV sau utilizarii computer-ului: dansam, improvizam ateliere de creatie, gatim.
9. In ce parcuri / cafenele / ceainarii / terase iesiti? Poti sa ne dai “top 3” localuri child-friendly din Bucuresti? Dar cand e urat afara ce activitati sociale aveti?
Noi ne simtim foarte bine la ceainaria Green Tea, chiar daca nu au neaparat facilitati child-friendly. Mergem deseori cu prieteni cu copii acolo, ceaiul e bun, biscuitii de casa si mai buni, iar fetele din staff foarte prietenoase.
Suntem ca la noi acasa la Starbucks Vitan, unde construim cu paie, bete, pahare, servetele, coloram paharele de hartie, povestim ce-am mai facut peste zi.
Ne mai place si Cafeneaua Antipa, serviciile nu sunt cele mai grozave, insa fiind in interiorul muzeului sunt obisnuiti cu copiii si e un loc ok.
Am incercat de cateva ori si Cafe Klein din Centrul vechi (la recomandarea voastra) si e foooarte draguta si prietenoasa locatia, insa e potrivita mai degraba pentru copiii mai mari ( de 3,5-4 ani), care nu se mai dau de-a berbeleacul pe scari.
Si, evident, mergem destul de des la Verona, sa bem ceai, sa ne mai dam in hamac si sa vedem daca intre timp n-au creat un spatiu si pentru copiii urbani care fug de locurile de joaca cu clowni si personaje de poveste.
Ca locatie premium, as recomanda Phill – restaurant si loc de joaca pentru copii (Baneasa), pe care il apreciez foarte tare ca si proiect de branding si ca bucatarie. Nu e chiar pe stilul meu ca si loc de joaca, dar poate fi locatia potrivita pentru un brunch intr-o duminica ploioasa.
Pentru sambetele ploioase cand suntem in pana de inspiratie mai apelam la Holy Molly (in incinta Muzeu Antipa) – unde Sabina merge la ateliere de creatie, iar noi incercam sa ne trezim in Cafeneaua Antipa.
Ca si antirecomandare: un loc foaaarte dragut si trendy, dar extrem de neprietenos cu copiii (de la amenajare pana la atitudinea personalului), care din pacate nu face efortul de a comunica simplu si clar: NU suntem pentru familii cu copii, nu va mai deranjati sa veniti pana aici. Vorbesc despre ceainaria Infinitea din Cotroceni.
10. Ce carti sau articole ori site-uri de parenting citesti? Care te-a inspirat cel mai mult?
Favoritele mele sunt in momentul asta cartile de inteligenta emotionala in educarea copiilor si cele de analiza tranzactionala. Am facut cadou cel putin 5 exemplare ale cartii „Eu sunt Ok, Tu esti Ok” (Thomas Harris) – o introducere in analiza tranzactionala, esentiala pentru a intelege lucruri despre noi, parintii nostri si copiii nostri si pentru a gresi cat mai putin in educarea copiilor . Recomand si „Inteligenta emotionala in educatia copiilor” publicata de Curtea Veche. In plus, imi place Jaques Salome pentru comunicarea adult-copil, un exemplu ar fi cartea „Mami, tati, ma auziti?”. Si ma inspir continuu din metoda Montessori, fie prin lectura, fie privind filmulete disponibile pe youtube, fie prin participarea la seminariile gradinitei. Bucuria mea este sa descopar ca toate aceste surse se ghideaza cumva dupa aceleasi principii, nu au puncte contrastante. Ascult uneori emisiunea „Meditatii pentru parinti” de pe Itsy Bitsy si sunt abonata la newsletter-ul lor. Si, evident sunt abonata la newsletter-ul UrbanKid.ro, de altfel singurul blog de profil pe care il urmaresc, pentru ca ma regasesc in publicul lui si gasesc resurse pe gustul si nevoile mele.
11. Ce informatii ti-ar placea sa gasesti pe site-urile de parenting de la noi?
In mare parte, UrbanKid.ro furnizeaza genul de informatii pe care le astept de la un site de parenting. Lipsesc mai multe informatii de travel. In opinia mea, jobul acestor site-uri/blog-uri este sa faca informare si constientizare vizavi de fenomene conectate cu familia/copilul mai putin cunoscute sau mai putin intelese pe piata, pentru a ajuta parintii sa aleaga un produs sau serviciu pentru ca sunt informati, nu pentru ca asa zice/face vecina, mama sau prietena…
Dincolo de comunicarea de pe blog, astept sa se treaca la un nivel urmator de comunicare, a comunitatilor formate in jurul unui blog. Copiii sa se cunoasca intre ei, parintii sa impartaseasca experiente…
12. La final, te rugăm să ne spui câteva cuvinte despre UrbanKid.ro
Simt UrbanKid.ro ca fiind locul unde se aduna familiile smart pentru a deveni si mai smart. Este o resursa – colectie inepuizabila pentru parinti, fie ca e vorba de discutii serioase sau de joaca/distractie, la fel de dinamica si de complexa cum este si viata de familie.
Simt comunitatea care se creeaza in jurul acestui blog ca pe o miscare imensa de energii pozitive, drept pentru care UrbanKid.ro are aprecierile mele maxime.
Noi ii multumim mult pentru interviu, gandurile si cuvintele frumoase si va aducem aminte ca Andrada ne-a povestit acum ceva timp despre cum vedea ea vacanta “all inclusive” pentru familii.
Ne-a promis ca ne va mai povesti despre turismul in familie, dar pana atunci va invitam pe voi sa aruncati un ochi si pe alte interviuri cu parinti urbani faini.
