Eu una recunosc că am cam uitat cum e să tricotezi, dar sunt convinsă că dacă aș avea în mâini două andrele și ceva ață mi-aș intra numaidecât în mână. Poate veți zâmbi, dar tare mult îmi plăcea să nimeresc ochiurile potrivite pentru un fular lung și pufos pe care să-l ofer apoi drept cadou unui prieten drag. Apoi mai era și faptul că atunci când eram mică îmi găseam puținele momente de liniște în fața unor andrele și doar atunci puteam să mă întreb în gând ceva și apoi să aud cum tot eu îmi răspund.

Lăsând însă asta la o parte ce poate fi mai cool decât să vă puteți mândri că ai voștri au căciulițe și fulare și mănuși făcute chiar e voi?

Am primit pe adresa redacției un mail de la o mămică modernă care nu a uitat cum e să tricoteze. Mihaela Manea ne povestește pe larg un pic mai jos:

Vremea de afară mă duce cu gândul la “șezătoare”, acel obicei socio-cultural în tradiția românească ce adună, odată cu venirea toamnei, mai multe femei cu scopul de a fi împreună în timpul desfășurării activităților practice precum cusutul, țesutul, torsul lânii, brodatul, etc. Mai mult decât rol practic, șezătoarea avea rolul de a crea o atmosferă prietenească prin cântece, glume și discuții între femeile care participau la acest obicei devenit ritual. Creată în scopul economisirii petrolului pentru lampă și a lemnelor pentru foc, șezătoarea era o adevărată școală pentru tinerele sătence care aveau posibilitatea să învețe de la cele mai în vârstă.

Șezătoarea face parte însă din magia satului românesc, în orașe, experiența cusutului, a țesutului etc. poate fi împărtășită doar mijlocit, în scop educațional în cadrul unor ateliere practice sau în centre de expoziție a tradiției strămoșești.

Eu însă am amintiri frumoase din copilărie, când bunica mă învăța să tricotez și mare îmi era mirarea când firele de lână se transformau ca prin magie în căciulițe, fulare, mânuși și alte pulovere colorate.

Tricotul se lucrează cu fire de bumbac sau lână, cu ajutorul unor andrele. Prima operațiune ce trebuie învățată este montarea ochiurilor pe andrele, operațiune ce se realizează cu ajutorul a două andrele. Datorită diversității de a lucra cu ochiurile se pot realiza o multitudine de modele personalizate. Cele mai cunoscute sunt ochi pe față și ochi pe dos, însă pentru realizarea oricărui model trebuie să mai ținem cont de mărime, de tipar, de măsură, de butoniere și de alte elemente specifice. Odată învățată, operațiunea de a tricota poate ajunge un act reflex, ce poate fi executat cu ochii închiși.

Am redescoperit tricotajul după ce am născut prima fetiță când i-am făcut o căciuliță. Acum nu mă mai pot opri. Consider că este o activitate ce oferă relaxare și satisfacție și, în plus, poate fi un cadou personalizat pentru cei dragi, un cadou hand-made la tine acasă. O idee de cadou este tricotarea unui fular cu motive de iarnă sau o căciuliță simpatică cu floricele.

Insa in acest domeniu, inspiratia nu are limite!

Noi îi mulțumim frumos Mihaelei pentru că ne-a adus aminte de tricotat și pe voi vă întrebăm dacă mai știți să tricotați? 🙂

Surse foto: michelle-io.blogspot.com.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This