Începem cu desfăcutul plintei de la parchet. Traseul e următorul: rafturile din sufragerie, colțul de la ușa de la intrare, apoi colțurile de la ușa de la balcon. Plinta se scoate cu grijă, astfel încât să nu se piardă cuișoarele.
– mâncat detergent. Asta s-a întâmplat în ochii mei, greșeala mea cea mai mare fiind că mi-am subapreciat copilul. Cutia cu detergent are un sistem de deschidere despre care el nu știa mare lucru. A aflat mult prea repede și până am ajuns eu la el, domnul deja își lingea degetele.
– spălat parchetul cu peria de WC. Ia peria cu care se spală WC și începe să frece tot parchetul din fața băii. Apoi se ia suportul periei, în care dacă găsesște un strop de apă, se bălăcește cu mare entuziasm.
– scos gunoiul din găleata cu… ce altceva decât gunoi. Cum prinde că nu e blocată ușa, deschide coșul de gunoi și își alege ceea ce îl atrage. De obicei sticle, dopuri, mai nou coji de portocale.
– urcat pe birou. Prima dată se urcă pe scaun apoi direct pe birou, de unde își alege toate lucrurile pe care eu încercam să le țin departe de el.  Da, a și căzut de acolo, dar fiți liniștiți cucuiul e deja galben, semn că trece.
– aruncat în cadă tot ce poate apuca de prin casă. Cele mai fericite momente sunt atunci când aruncă suluri de hârtie igienică, ceasuri, cărți de-ale lui, tot ce adună el, iar în cadă cineva (nu-i spunem numele) face duș. Acel cineva iese cu clăbucul pe păr și se închide cu puștiul din dotare în baie. Până la a doua tură de șampon, puștiul se plictisește, cineva iese iar de sub duș și deschide ușa. Și tot așa.
… Restul confesiunilor unei mame de copil teribil, pe MOM Inc.