Da, mă vindec pe mine pentru a putea fi părintele de care copilul meu are nevoie. Da, poți să fii părinte (și poate încă unul foarte bun) chiar dacă nu  faci ședințe de terapie, stagii de formare în comunicare, cursuri peste conferințe peste workshop-uri, chiar dacă nu participi la toate evenimentele de dezvoltare personală, fizice sau online, chiar dacă nu citești zecile de cărți de parenting sau dezvoltare personală, care au tot apărut în ultimii ani și la noi. Da, poți să fii autentic și conștient, fără toate aceste ”specializări” în parenting.

Dar…poți să fii așa cum ești și să repeți lucruri care ți s-au întâmplat ție, în copilărie, în familie, la școală, fără să realizezi că ceea ce ai trăit tu poate avea vreo influență asupra modului în care îți crești copiii, îți hrănești relațiile (cu iubitul/iubita, soțul/soția, cu părinții, cu prietenii, cu colegii). Și dacă vezi că începi să vorbești ca mama ta sau să te comporți ca tatăl tău și nu știi de unde au apărut cuvintele, gesturile, comportamentele, dacă observi că ceva nu îți place sau nu este în regulă, nu poți să mai ignori. Pentru că pur și simplu nu mai poți. Și dacă nu te recunoști, ba chiar ți-ai zis de multe ori (când erai mai mic, adolescent sau chiar adult) că nu o să fii niciodată ca mama sau ca tata, totuși cuvintele îți ies din gură fără să mai ai timp să le înghiți.

Principiul de bază este nu poți să dai copilului ceea ce tu nu ai dezvoltat. Asta înseamnă un efort din partea ta ca și părinte pentru a te vindeca, adică a completa stadiile dezvoltarii tale ca și copil ca să poți răspunde nevoilor de dezvoltare ale copilului. Altfel, rănile tale nevindecate vor fi preluate de catre copil. De exemplu, îl observi pe copil că așa ca și tine, atunci când are un disconfort se închide în el, devine trist și are mari dificultăți în a exprima cee ace are nevoie de la tine, să nu te “supere”, sau “dezamăgească”, sau de teama că va fi respins, “ce prostie mai e și asta!”. Sau își exprimă nevoia de apreciere și atenție agresiv, țipă, trântește și devine critic/ă. Copilul învață modul în care noi ne exprimăm nevoile, cât de direct sau indirect le comunicăm partenerului. (Domnica Petrovai, psiholog clinician, psihoterapeut)

Tipare inconștiente de parenting, situații care apar în relațiile cu copiii și care se repetă din copilăria proprie, răni încă neînchise și care sângerează în situațiile conflictuale cu cei mici sau cu partenerul de viață. Toate acestea se pot transforma în tipare conștiente, în acțiuni autentice și în răni vindecate. Și nu o zic eu ci doi oameni (nu foarte cunoscuți la noi dar cu mare succes prin alte părți): Dr. Harville Hendrix și Dr. Helen LaKelly Hunt. Vă recomandăm să mergeți la Atelierul dedicat cuplurilor: Primește iubirea pe care o dorești și la cel pentru părinți: Dăruiește iubirea care vindecă pentru toate acestea și pentru încă multe alte subiecte care vor fi dezbătute în cele două zile de conferință; și pentru toate eforturile susținute ale organizatorilor de a a-i aduce în România pe cei doi creatori ai teoriei și terapiei Imago, pentru draga noastră Otilia de la care am auzit de atâția oameni minunați într-ale parentingului, pentru Gaspar de la Asociația Multiculturală de Psihologie și Psihoterapie și pentru toți cei care fac cât mai accesibilă această conferință cuplurilor și părinților.

 

Cum conferința este în 2 zile am reușit să aflăm că mai sunt foarte puține locuri libere în sală – și am obținut și un preț de LAST MINUTE. Completați formularul de mai jos repede repede și veți fi contactați pentru detalii

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This