O alta carte a carei valoare nu am intuit-o la prima citire (citire care s-a produs inainte de a naste) este Mami, tati, ma auziti? a lui Jacques Salomé.
Deja trecusem intr-o noua etapa in care odata indeplinite necesitatile de baza ale copilului puteam sa ma gandesc si la alte lucruri. Si cel mai important: cum comunic cu copilul meu, ce reusesc sa ii transmit, ce intelege, ce vrea sa-mi spuna de fapt, de ce se comporta intr-un fel sau in altul. Raspunsurile au inceput sa apara pe parcursul cartii. Din experientele unor parinti regasite in carte, am constientizat multe lucruri cum ar fi: copiii ne spun intotdeauna ceva, chiar daca doar se uita la noi, chiar daca nu articuleaza cuvinte sau sunete, sau chiar daca vorbesc fluent 2 limbi straine 🙂 Ceea ce intelegem noi din ce ne zic ei este de fapt problema.
Jacques Salomé povesteste despre nevoile copiilor, spre a nu fi confundate cu dorinte sau cereri. Cum ar fi: nevoia de supravietuire, nevoia de siguranta, nevoia de socializare, nevoia de recunoastere, de diferentiere si altele. Vorbeste despre mituri si mitologii parentale, despre limbajele nonverbale (gestica, transpunerea in fapt, somatizarile etc).
Dintre toate, cel mai important aspect cred ca il reprezinta somatizarile, mai ales in cazul copiilor care inca nu vorbesc, nu se pot exprima sau in cazul copiilor care nu au invatat sa-si exprime sentimentele, nevoile, trairile. Aceste somatizari le denumeste ca “limbaj al suferintelor fizice”: “Daca un copil face otita, face pipi in pat sau se zgarie, nu o sa-mi pun binecunoscuta intrebare: De ce? Ii invit, de alfel pe adulti, si mai ales pe educatori, sa dea la o parte “de ce-ul”, sa-l arunce la gunoi. E aspectul cel mai inselator de a inlocui intelegerea cu explicatia. Unui copil ii curge nasul, ii lacrimeaza ochii si parintii gasesc imediat o explicatie: A stat ieri jumatate de ora in curent, a racit etc. Folosesc in felul acesta un model explicativ. Au gasit cauza. Si daca se multumesc cu atat risca sa treaca pe alaturi de…intelegere. Caci poate prin raceala copilul incearca sa spuna ceva ce adultii nu vor intelege niciodata daca vin imediat cu o explicatie.”
Cum putem sa intelegem ce ne spun copiii si cum putem sa ii ajutam sa ne spuna ceea ce simt? Prin joc, prin desen, prin intrebari, prin transpunerea in cuvinte si alte astfel de metode.
“Cand incercam sa controlam un copil, ‘explicandu-i comportamentul’ sau cerandu-i o explicatie prin celebra intrebare: ‘De ce ai facut asta? Explica-mi!’, cream paralizii relationale sau false schimburi comunicationale. ‘De ce’ este marea intrebare care revine tot timpul in adresarea adultilor. De ce ia jucariile altora? De ce musca? De ce nu face niciodata ce-i spun? De ce se face ca nu pricepe ce-i spun?”
Daca v-am facut cat de cat curiosi si daca vreti sa vedeti si o alta fata a comunicarii, va recomand sa cititi cartea lui Jacques Salomé!

Mami, tati, ma auziti? e disponibila la Okian la pretul de 24 Lei.

Mamici, tatici…chiar mi-ar placea sa stiu parerea voastra despre carte…daca ati citit-o, daca sunteti tentati sa o cititi, daca ati procedat la fel sau cu totul altfel, daca a functionat si ce a functionat. Daca aveti vreo carte care v-a impresionat, marcat, mirat si despre care ati vrea sa scrieti cateva cuvinte…sa ajutam si alte mamici si alti tatici sa vada si cealalta parte a lucrurilor, ca in totala cunostinta de cauza si cu toata increderea sa poata aplica o metoda sau o alta de a-si linisti, creste, educa, vorbi cu copiii lor. Ce ziceti?