Nu vrem să povestim despre lucrurile care nu funcționează în școlile din țara noastră, pentru că sunt multe și nu vrem să atragem și noi atenția asupra lor, în condițiile în care le știm cu toții, dar vrem să povestim despre lucrurile pe care ni le-am dori sau ni le-am dori ceva mai dezvoltate la noi.

Oricât de mult ar încerca profesorii să fie obiectivi este uman imposibil ca cineva să fie imparțial. Nu spune nimeni că ar trebui să se vadă asta, dar dragi educatori nu este nimic rău în a include emoțiile, sentimentele, climatul social în școlile în care ajungeți zi de zi. Copiii vor să învețe și cum să se comporte, este benefic ca cei mici să vă aibă ca roluri în viața de zi cu zi, nu doar drept modele pentru informațiile pe care le dețineți și pe care le oferiți celorlalți. Foarte simplu și poate mult prea limitat spus, cât face 2+2 poate să spună toată lumea, dar explicația la asta și felul în care este predat acest lucru nu o puteți face decât voi, profesorii, modelele din fața băncilor.

Oferiți și primiți energie, indiferent despre ce presupune asta. Nimeni nu se așteaptă ca cei mici să danseze pe bănci o oră întreagă, dar dacă este ora de lucru manual lăsați-i pe micuți să experimenteze lucrurile și altfel decât în programa școlară. Nimeni nu a învățat o limbă străină doar din cărți, ci din conversații, desene animate, melodii, vorbe spuse liber. Asta înseamnă energie, creativitate, libertate. Orele nu pot fi îndrăgite pe banca fiecărui elev pentru că astfel în locul profesorilor ar putea sta la fel de bine un computer care dictează informații pe care cei din bănci ar trebui să le primească fără să se întrebe nici măcar o dată despre ce este vorba.

Implicați-i pe cei mici. Un coleg a spart un ghiveci? Găsiți o soluție împreună. Nu doar că aceste lucruri oferă sentimentul că cei mici aparțin unui grup, dar ați fi surprinși să aflați câte soluții minunate pot oferi micuții creativi la probleme importante pentru adulți. Desigur, implicarea este valabilă și la lucruri pozitive nu doar la probleme descoperite. Vă asigur că nimeni nu va fi mai fericit să se simtă implicat decât un copil care primește “sarcina” de la un adult.

Într-un sistem care nu ține cu noi, ne putem baza pe profesori care țin nu cu sistemul și nici nu se plâng de el, ci încearcă să-l schimbe constructiv?

Sursă foto: Slava Markeyev/ Flickr.com.

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This