uk_angry[dt_highlight color=”yellow”]UPDATE: Acest articol este unul dintre cele mai citite 10 articole de pe UrbanKid.ro din 2013. Vezi TOP aici.[/dt_highlight]

Am auzit mult vorbindu-se despre « the terrible twos » – teribila varsta de 2 ani. Perioada cu tantrumuri si crize de tot felul. Perioada de incapatanare si de facut exact pe dos. Ma uitam in fata, la cei doi ani in care ne pregateam sa intram cu copilaria fericita, cu oarecare teama, asa… Oare cum o sa fie?

Si, ce-i drept, este. Este cu incapatanare, cu «nu, eu fac, eu!» spus la absolut orisice, cu «vin si eu cu tine!» si cand am de mers in locul ala unde pana si Imparatul merge singur… si unde, nefiind imparateasa, iata ca ma duc insotita de maimuta vesela, care ma intreaba, din 10 in 10 secunde, «Mamica, ce faci tu aici? Faci caca?» Este cu «nu vreau, nu merg, arunc, rup, stric, calc, tip, bat» si toata gama, mai mult spuse decat facute, in timp ce ma priveste fix in ochi, ca sa imi vada reactia…

Avem 2 ani o luna si ceva maruntis. Imi observ in continuare copilul crescand, inflorind, invatand in fiecare zi cuvinte noi, solicitand la fel de multa prezenta, poate chiar mai multa, decat pana acum. La cele mai multe din experientele lui de descoperit ca are vointa si personalitate si ca poate spune NU ma amuz teribil, respectandu-i, fara ezitare, nu-urile. La altele simt cum opun rezistenta si vreau sa controlez si sa educ, sa directionez eu cursul lucrurilor, sa faca el ca mine si nu ca el. Si abia atunci vad ce inseamna ‘teribila varsta de 2 ani’ – atunci, cand vreau sa fiu eu desupra si sa ii spun eu lui ca e mai bine sa faca cum spun eu si nu cum simte el, atunci incep tipetele si nervii si protestele.

Ce transforma varsta de 2 ani intr-un prag critic? Ce se intampla la 2 ani, de incepe copilul sa faca crize?

Si am zis sa ma uit intai la ce se intampla in jurul copilului, de obicei, in jur de 2 ani. Pai, una ar fi ca in jur de 2 ani copiii sunt dusi la gradinita – mediu nou, oameni noi, parinti absenti. Apoi sunt, mai mult sau mai putin obligati sa invete sa faca la olita – experienta care influenteaza mai mult decat ne inchipuim respectul si increderea in sine, in sens pozitiv daca este respectat ritmul natural al copilului, in sens negativ daca copilul este dresat sa foloseasca olita. Mama se reintoarce la serviciu (asta pentru copiii norocosi, care au avut-o pe mama cu ei pana la 2 ani) si deodata copilului i se cam spune ca gata, s-a facut mare: nu e frumos sa mai faca in scutec, nici nu e frumos sa mai mearga carat in brate, ci pe jos, nu e frumos sa tipe sau sa planga, pentru ca e deja mare, poate sa vorbeasca si sa spuna ce vrea… cumva, inconstient, in jurul varstei de 2 ani, societatea ajunge la concluzia ca gata, a crescut copilul, de-acum e mare si e cazul sa isi revizuiasca comportamentul.

In acelasi timp, in interior, copiii incep sa isi descopere independenta si capacitatea de a spune nu. Isi descopera propriul eu si au impresia, pentru o vreme, ca lumea toata se invarte in jurul lor. Isi descopera puterea de a face singuri lucruri pe care inainte le faceau parintii pentru ei – se incalta si descalta singuri, mananca singuri, urca si coboara scari fara probleme, alearga, sar, vorbesc si canta, unii sunt in stare sa faca chiar si dus singuri (vezi cazul copilului din dotare, care deja nu mai vrea sa fie spalat de catre noi, parintii lui care l-am facut, pentru ca el poate singur), curiozitatea fata de mediul inconjurator creste – si uite asa copilasul care era inca dependent in urma cu doar 2-3 luni a inceput sa afle ca cercul in care se invarte el se poate mari inca un pic.

Ce rezulta din combinatia schimbarilor din mediul inconjurator cu schimbarile din interiorul copilului ? Rezulta confuzie, teren nou de explorat si o nevoie si mai mare de prezenta si confortul iubirii si sprijinului neconditionat venite din partea cel putin a unui parinte, de obicei mama, care reprezinta punctul lui de referinta.

Copilul isi exprima confuzia si noile emotii si descoperiri asa cum stie el mai bine. Intotdeauna, asa cum poate si cum e el capabil sa o faca in momentul ala. Felul in care noi, parintii copiilor, reactionam la manifestarile diverselor emotii ale copiilor nostri fac din varsta de 2 ani o chestiune teribila sau o chestiune fireasca. Cand rezistam, criticam, vrem sa corectam, sa controlam si sa supunem, nu numai ca brusc e greu tare sa ai un copil de 2 ani plin de personalitate, dar si ranim copilul asta de 2 ani si il facem sa se indoiasca de ceea ce interiorul lui ii spune ca e adevarat despre el insusi. Cand ascultam, observam, validam, intelegem, imbratisam si acceptam, cu rabdare si incredere, varsta de 2 ani ramane ceea ce este de fapt – doar inca un pas din cresterea copiilor nostri si, mai mult decat atat, noi si noi oportunitati minunate de a construi incredere, iubire si o baza emotionala sanatoasa.

In plus, fiecare dintre momentele astea de emotii zgomotoase si ambitii ale personalitatii de 2 ani sunt ocazii de a vindeca in noi insine rani ale copilului din noi, care revin acum la suprafata. Intampinand cu iubire cererile si experimentele copiilor nostri, intampinam cu iubire propriul nostru copil interior. Ne iubim pe noi insine. Ne reconectam, inauntrul nostru, cu propria noastra copilarie. Si facem loc pentru a elibera din noi emotii si frustrari si lupte de control pe care noi insine le-am trait, copii fiind, cu proprii nostri parinti.

Cartea lui Naomi AldortRaising Our Children, Raising Ourselves (parinti si bunici cititori de limba engleza, comandati si cititi neaparat, este minunata cartea asta !) ma ajuta sa ma spal singura pe creier de vocea critica si de propriile mele frici si indoieli si programe care ma impiedica sa imi aud si inteleg copilul. Atat pe cel in Spirit, carne si oase din fata mea, cat si pe cel din interiorul meu. Si sa raspund din iubire – chiar si dupa ce raspund intai din frica, uneori – imbratisand si trecand, cu gratie si zambet, prin teribila varsta de 2 ani, care nu imi pare de fapt teribila deloc.

– va urma, simt ca va fi un an plin de lucruri de povestit –

Surse: foto1 si foto2

[dt_highlight color=”yellow”]UPDATE: Acest articol este unul dintre cele mai citite 10 articole de pe UrbanKid.ro din 2013. Vezi TOP aici.[/dt_highlight]

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This