Dana: De-a lungul timpului am primit întrebări despre cum am făcut noi (eu și partenerul meu de viață) să menținem o relație de cuplu atât de mult timp și cum de nu ne-am plictisit, cum de încă mai vrem să facem lucruri împreună, să fim împreună…

— am găsit draful ăsta scris de Dana, mi-a venit să îl completez. Mihai.

Dana: Răspunsul nu este unul ușor de dat dar este unul pe care îl tot repet.

Mihai — și de aia îl înțelegi atât de profound, pentru că îl tot repeți

Dana: Dincolo de problemele și situațiile cu care ne-am confruntat de-a lungul anilor (17+) este ceva care se menține. Este de fapt o alegere pe care o facem și o tot facem – alegerea de a fi împreună. Și cam acesta este secretul longevității noastre 🙂

Mihai — Sentimentul că eu și nimeni altcineva am ales, că nu sunt constrâns de niciun factor sau orice alt suflet să fac aceasta alegere și că asta pot să o fac oricând. It feels so right.

Dana: Firește, nu este numai acesta… Dar, de fapt, noi suntem de departe cuplul care se înțelege perfect. Și suntem de departe a avea relația perfectă (din toate punctele de vedere).

Mihai — dă-mi voie să o cataloghez ca perfectă așa cum este pentru mine în momentul ăsta și că am libertatea mereu să o fac mai mereu mai bună. Vorbesc despre partea mea a relației, bineînțeles.

Dana: Ceea ce am conștientizat – că relația noastră este vie, la fel ca și noi și la fel ca și noi, evoluează, se schimbă. Noi nu mai suntem aceiași de acum 17 ani, nici de acum 10 ani și nici măcar aceiași de acum 2 luni. Și nici relația noastră nu mai este aceeași. Și asta este lucrul de bază, de la care pornim. Că toți suntem în schimbare și asta este foarte bine. Și atât timp cât suntem flexibili (adică putem să ne adaptăm acestor schimbări), putem face ca și relația noastră să fie flexibilă (adică să se adapteze și readapteze, să se transforme, să crească, să fie rodnică etc).

Mihai — așa cum îndrăgosteala de 2 ani, nu se compara cu cea de 4 ani, care nu se compară cu cea de 7 ani, care nu se compară cu cea de 15 ani, care nu se compară cu cea de aproape 18 ani. Pentru că mereu pui cărămida pe rândul clădit înainte, nivel cu nivel și fără nicio urmă de aroganță, viața se vede mai bine de mai sus din prima mansardă. Cel puțin, pentru mine.

Dana: Din când în când ne poticnim. Ajungem într-un punct, dintr-un moment…

Mihai — când re-evaluăm și stabilim dacă alegem mai departe același drum. Doar am stabilit că ăsta e secretu, ca un job cu mega responsabilități și misiune, super bine plătit – 7 cifre, unde ca să îl menții trebuie să atingi KPIs stabiliți la început și ești scos la tablă o dată la 6 luni. Dacă i-ai atins, se merge mai departe, dacă nu se încearcă o justificare care dacă nu prinde pleci singur și dai înapoi și un zero, doi. Ca un prim -ministru.

Ahimsa is one of the cardinal virtues and an important tenet of Jainism, Hinduism, and Buddhism. Ahimsa is a multidimensional concept, inspired by the premise that all living beings have the spark of the divine spiritual energy; therefore, to hurt another being is to hurt oneself.

Așa de faină e definiția asta că nu prea mai poți să adaugi mare lucru. Cred că o scriu mare pe perete, în biroul nostru, acolo unde se vor întampla următoarele minuni din viața noastră. N-am făcut cea mai bună treabă cu copiii noștri dar ei au făcut super treabă cu noi și acum e timpul pentru pasul următor, pentru cărămida următoare.

Sunt oameni care aleg să se facă ei bine și de abia după ce se iubesc pe ei înșiși suficient, sunt dispuși să primească copii în familia lor. Au tot respectul meu. Dar îmi place să cred că fiecare drum are calitățile și defectele lui. Sau că fiecare familie este perfectă pentru nevoile, necesitățile și meritele ei la momentul propriu-zis.

Mă simt de exemplu foarte împăcat cu ideea că mai am multe de învățat înainte să pot sfătui alți oameni în relațiile lor. Și ăsta este un alt lucru pe care l-am învățat împreună – că nicidodată, nimeni, sub nicio circumstanță nu poate interveni în relația noastră cu un sfat, de care noi să atârnăm întreg mersul relației, pentru că relația noastră, ne privește doar pe noi, fiecare cu capătul său.

Într-un fel regret că fiecare dintre noi este martorul scoaterii și renuțării traumelor celuilalt dar în același mă bucur de această prezență. Fiecare cui scos de fiecare dintre noi, scoate la suprafață vârful unui alt cui de la celălalt, și tot așa până când zalele completează lanțul și nu mai avem nevoie de el, ergo freedom.

–Mihai

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This