E Craciun. La noi, aici, in Piracanga, e Craciun cu 35 de grade afara, fara clopotei si reni si zapada si sanie. E un Craciun cu un bradut mic, ecologic, pe care tati si copilul l-au impodobit impreuna. E Craciun cu parintii mei dragi, veniti tocmai de la Braila la Piracanga, ca sa vada si ei unde locuieste fiica cea dusa cu capul. E Craciun cu sunet de valuri de Ocean si tantari care ciupesc ca nebunii. Miroase a sarmale in bucatarie (si vegetariane si cu carne), canta Hrusca si se ureaza Craciun Fericit in minim 4 limbi in jurul nostru.

E si primul Craciun al copilului – ala de anul trecut nu se pune, ca nu prea il interesa inca lumea exterioara la varsta de 1 an. Acum se uita pe cartea cu Mos Craciun pe care a primit-o de la Sandrine si imi arata Mosul – uite, asta e Craciun. Imi arata si camionul de la Georgia si spune iar – uite, mami, Craciun! Si isi continua alergatura in fundul gol prin casa si prin curte, se mai opreste sa ne mai dea un pup, sa mai bea Sisi, sa ne mai intrebe ce facem noi aici. Pentru el, e doar inca o zi cu mami, cu tati, cu bunica si cu bunicul acasa. Si cu oamenii pe care ii cunoaste deja si cu care mancam pranzul de Craciun.

Nu ne-am omorat cu cadourile si nici n-am facut mare tam-tam in jurul lor. Parca nu simt sa ii transmit copilului ca in sarbatoarea Craciunul e vorba despre cadouri. La masa am spus Tatal Nostru in portugheza si romana si azi la micul dejun l-am auzit si pe el repetand dupa noi Doamne, ajuta! Ne-am distrat.

Adevarul adevarat este ca atata iubire primeste copilul asta in fiecare zi, atata atentie, atata impreuna, incat Craciunul pentru el nu este decat o alta zi ca oricare alta. Ne are langa el tot timpul. Ia pranzul impreuna cu prietenii si vecinii cam o data pe saptamana. E strans in brate, pupat, alintat, mangaiat si privit si primit cu iubire si intelegere tot timpul. Ca si cum Craciun ar fi, de fapt, in fiecare zi.

In definitiv, Craciunul este tot numai si numai despre Iubire. Iisus este numai si numai despre Iubire. Iar Craciunul e un prilej in care sa ne reamintim de Iubirea care a luminat lumea si care ne lumineaza pe fiecare dintre noi pe dinauntru.

Craciunul e momentul reamintirii. Restul anului e prilejul punerii in practica a Iubirii pe care ne-o aducem aminte de Craciun. Si ce ocazie mai nimerita de a fi aceasta Iubire, decat relatia cu copiii nostri? Ce prilej mai minunat de a exersa Iubirea decat felul in care le suntem alaturi copiilor nostri, in calatoria lor, si a noastra prin viata?

De Craciun, si de toate zilele din an, va doresc sa fiti iubire, parintilor. Va doresc sa lasati iubirea din voi sa se reverse, neingradita, catre copiii vostri. Va doresc sa lasati iubirea sa va ghideze si sa vorbeasca prin voi de fiecare data cand ii priviti, ii ajutati, le vorbiti si ii luati de mana pe copiii vostri. Va doresc sa credeti in iubire si in intuitia voastra de mama, mamelor. Va doresc intelepciune, adevar si curaj, ghidate de iubire, tatilor.

Si copiilor… va multumesc pentru lumina, inocenta si iubirea cu care umpleti lumea. Pentru stralucirea din ochii vostri si veselia din glasurile voastre. De Craciun si in toate zilele anului, va multumesc si va iubesc, si ma aplec in fata frumusetii voastre, pana la pamant.

Craciun Fericit si Dumnezeu sa va binecuvanteze!

Comentarii prin Facebook (recomandat)

comentarii

Pin It on Pinterest

Share This