Moş Crăciun cu plete dalbe

La mine n-a venit niciodată Moş Crăciun. Acum să nu înţelegeţi că am avut nişte părinţi care n-au luat cadouri copilului, dar n-a venit el. Să fi venit şi la mine nenea ăla bătrân, îmbrăcat în costum roşu, cu barbă lungă şi cu părul alb. Nu, niciodată!

Venise o data la fratimio, care era cu patru ani mai mare, şi de atunci nu ne-a mai trecut pragul. L-am întrebat pe ăsta cum e Moşul, să-mi zică şi mie. Şi m-a lămurit: “Bă, Vivi, e bătrân, nu cred că mai vine la anu’…  Asta moare. Tu ştii cât e de bătrân?”. Eu: “€œNu, cât?”. El: “Nu poate nici să meargă bine, e cocoşat şi are barba până la puţică.”
Şi de atunci nu l-am mai aşteptat cu aşa mare interes. Aşteptam doar cadourile, pe care nu mă durea nici în cot cine le pusese sub brad.

Într-un an, la ultimul meu Crăciun în grădiniţă, am jucat într-o scenetă. Eram Scufiţa Roşie. Venise tot neamul să mă vadă, era pe principiul “€œaia mică, slabă, cu părul zburlit şi în costumaş roşu e fata noastra”. După ce s-a terminat sceneta, a apărut Moş Crăciun. Pentru mine era prima oară când îl vedeam. Avea ochelari, era cocoşat, avea burtă, costum roşu, cu sprancenele stufoase şi albe şi barba… exact cum îmi povestise mie fratimio. În spate căra un sac de rafie de ăla de cinci banicioarea€¦ şi eu care credeam că şi sacul lui trebuie să fie tot roşu.

M-am dus imediat la fratimio şi i-am zis: “Vezi, bă, că n-a murit?”.
“€œ- Ce proastă eşti! A murit, asta nici nu e Moş Crăciun adevărat! Tu nu vezi că barba e făcută din vată? Nu vezi că are vată şi pe sprâncene?”

Aşa era, asta nu era Moş Crăciun. Doar nu era să las lucrurile aşa, să-l las pe nenea asta să ne mintă că el  e adevăratul Moş. Eh, şi când a venit momentul să stăm pe genunchiul lui şi să spunem poezii, mi-am aşteptat cuminte rândul. M-am dus, m-a luat Moşul în poală şi m-a întrebat cu o voce de bau-bau ce poezie ştiu. Mă, şi m-am repezit în barba lui, i-am jumulit-o,  i-am dat jos şi ochelarii şi sprâncenele şi căciula!

Era nea Petrică, îl ştiam. Era prieten cu Nea Misu, fratele lu’€™ mamaia.

Toată lumea a fost îngrozită, doamna educatoare s-a năpustit şi m-a luat de pe Moş Crăciun. Mi-a zis că n-o să-mi mai aducă Moşul nimic. “Ce-ai, doamnă, nu vezi că asta e nea Petrică?”

Eh, asta a fost prima şi singura mea întâlnire cu Mosul (acum înţeleg şi de ce).

La voi cum a fost? Aveti cuvantul!

Sursa Foto: Flickr – Per Ola Wiberg (Powi)

Articole similare

• 
  UrbanKid.ro vă urează Crăciun Fericit!
• 
  Cea mai lungă scrisoare către Moș Crăciun
• 
  Târgul de Cadouri “Ţara lui Moş Crăciun”