Îmi aduc aminte când eram mică, mama scotea din când în când dintr-un dulap, aflat la impresionanta înălţime a unui adult, cele mai delicioase gume topitoare. Odată aflată sursa dulciurilor m-am tot gândit cum aş putea ajunge şi eu acolo. Cu frică, dar cu multă atenţie, m-am urcat pe bibliotecă, şi am întins mâna cât de mult am putut până am reuşit să deschid cutia Pandorei. Luam regulat de acolo gume, ciocolăţele şi bomboane, bineînţeles cu impresia că nimeni nu afla, însă mă înşelam amarnic.
Mi-am întrebat câţiva prieteni să-mi împărtăşească experienţele lor, în scopul de a ajunge la dulciuri pe când erau copiii. Unii mi-au spus că tot într-un dulap din biblioteca erau ascunse comorile dulci şi că au spart multe bibelouri în încercarea de a ajunge la mult prea îndepărtatul dulap.
Alţii făceau muncă de Mac Gyver, mai ales că bomboanele erau puse într-un dulap stricat, a cărui uşă se închidea cu o batistă, şi dacă trăgeai batista, cădea uşa de la dulap, aşa că trebuia trasă cu mare grijă, iar activitatea asta te făcea să te treacă toate transpiraţiile.
Poveşti şi poveşti, ideea care rămâne este că prichindeii cu un simţ al dulciurilor foarte dezvoltat îşi dobândesc tot felul de abilităţi pentru a ajunge în posesia lor.
Pe această idee vreau să vedeţi filmuleţul de mai jos şi să observaţi ce abilităţi şi-au dezvoltat cei doi copii, tocmai pentru a ajunge la o bomboană, totul sub supervizarea unui adult.
Voi prin ce experienţe aţi trecut când eraţi mici pentru a obţine dulciurile mult dorite sau cum actionează copiii voştri când vor dulciuri cu orice preţ?
Sursă foto: Pink Sherbet Photography/ Flickr.com.
